Introducere în agricultură

Schimba limba
Pagină Data ultimei modificări 2019-05-14
6 min read
Sectorul agricol este unul dintre principalii utilizatori de terenuri din Europa și, prin urmare, contribuie la modelarea peisajelor în zonele rurale. Acesta are diverse efecte directe și indirecte asupra mediului și depinde, la rândul său, de resursele naturale.

_DGP5161_2.jpg

More photos

Terenurile agricole au un rol important în tiparele de exploatare a terenurilor în UE. Împreună, pajiștile și terenurile cultivate reprezintă 39 % din suprafața ocupată de terenuri a Europei (AEM, 2017a). Sectorul agricol este un utilizator major de resurse naturale și se află într-o relație complexă cu mediul (OCDE, 2017). Următoarele date reflectă performanța și impactul sectorului agricol în UE:

  • În 2015, aproximativ 94 % din emisiile de amoniac din Europa au provenit din agricultură, în principal din activități precum depozitarea îngrășămintelor organice naturale, împrăștierea gunoiului de grajd lichid și utilizarea de îngrășăminte anorganice pe bază de azot.
  • Emisiile de CO2 provenite din solurile de turbă drenate în scopuri agricole se ridică la 100,5 Mt CO2 pe an, iar în cazul solurilor drenate pentru silvicultură – la 67,6 Mt CO2. Cu un total de 173 Mt emisii de CO2 provenite din solurile drenate, UE este al doilea mare generator de emisii de CO2 provenite din turbării (după Indonezia) (Berge et al., 2017).
  • Prin utilizarea sistemelor de irigații, agricultura exercită o presiune majoră asupra resurselor de apă regenerabile. În unele anotimpuri, în acest sector se consumă peste 50 % din volumul de apă folosit în Europa.
  • Agricultura este una dintre principalele surse de nitrați în apele de suprafață și subterane. În mai multe regiuni din Europa, adesea cele în care se practică agricultura intensivă, concentrațiile de nitrați sunt în continuare prea ridicate.
  • Aproximativ 9 % din terenurile agricole se află în situri Natura 2000 – rețeaua UE de arii naturale protejate.
  • Agricultura contribuie cu 25 de milioane de tone echivalent petrol (12,3 %) la producția de energie din surse regenerabile (2015), ceea ce reprezintă o creștere cu 15 % în perioada 2013-2015 (DG AGRI, 2017).
  • Agricultura este o parte inerentă a sistemelor alimentare, iar gama alimentelor produse în UE este diversă.
  • UE este în mare măsură autonomă în ceea ce privește majoritatea produselor agricole de bază. De asemenea, este cel mai mare exportator de produse agroalimentare, inclusiv alimente prelucrate (CE, 2016a).
  •  

Două dintre principalele provocări cu care se confruntă agricultura în Europa sunt schimbările climatice (AEM, 2017c) și ocuparea terenurilor, și anume conversia terenurilor în așezări și infrastructuri, de exemplu (AEM, 2017a). Schimbările climatice impun adaptarea soiurilor cultivate și dau naștere unor fenomene meteorologice extreme (pentru informații suplimentare privind adaptarea la schimbările climatice, vezi lucrarea AEM în acest domeniu sau Platforma europeană pentru adaptarea la schimbările climatice – Climate-ADAPT) și, prin urmare, reclamă o gestionare temeinică a riscurilor. Ocuparea terenurilor determină o reducere a suprafețelor de teren agricol în multe regiuni.

Principalele tendințe

În pofida faptului că evoluția sectorului agricol depinde de numeroși factori și de variațiile regionale ale sectorului, se observă câteva tendințe principale la nivel european. Proporția terenurilor agricole din totalul suprafețelor este în scădere, sectorul fiind afectat de ocuparea terenurilor, adică de transformarea acestora în terenuri artificiale. Independent de aceasta, numărul fermelor scade, iar dimensiunea lor medie este în creștere.

Toți acești trei factori – ocuparea terenurilor, intensificarea și extensificarea – duc la pierderea terenurilor agricole de mare valoare naturală și la scăderea populațiilor de păsări specifice terenurilor agricole.

În ultimii ani, sectorul agricol a fost tot mai afectat de evenimente meteorologice extreme. Grindina, ploile torențiale, inundațiile și secetele cauzate de schimbările climatice au condus la scăderea producției (AEM, 2017c).

Contextul politicilor

Dezvoltarea sectorului agricol este puternic influențată de politica agricolă comună (PAC) a UE (vezi Köster, 2010). Încă de la crearea sa la jumătatea secolului XX, politica agricolă a UE a avut o dimensiune economică puternică. Cu toate acestea, în ultimii 50 de ani s-a observat o schimbare în ceea ce privește tipul de subvenții acordate și o tranziție de la o politică orientată în primul rând spre sector către o politică de dezvoltare rurală mai integrată, cu măsuri structurale și de agromediu. În prezent, PAC cuprinde doi piloni principali: pilonul 1, în cadrul căruia se realizează plățile directe către fermieri și intervențiile pe piață, și pilonul 2, în cadrul căruia sunt sprijinite programele de dezvoltare rurală.

În perioada 2010-2014, ponderea medie a subvențiilor UE din venitul aferent factorilor de producție în agricultură[1] a fost mai mare de 35 %, iar cea a plăților directe către fermieri a fost de 28 %. Aceste cifre au variat de la peste 90 % (subvenții totale) și aproximativ 45 % (plăți directe) în Slovacia la aproximativ 15 % și, respectiv, 12 % în Țările de Jos (EPRS, 2017). Propunerea legislativă a Comisiei Europene pentru politica agricolă comună ulterioară anului 2020 a fost publicată în iunie 2018. Propunerea urmărește o mai bună orientare către performanță în ceea ce privește contribuția agriculturii la obiectivele și ambițiile legate de mediu și de climă.

Producția agricolă este reglementată și de alte politici ale UE și internaționale, dintre care unele, de exemplu Directiva privind nitrații și Directiva-cadru privind apa, se reflectă deja în arhitectura PAC. De asemenea, politicile privind energia și clima, de exemplu, au condus în ultimul deceniu și la creșterea producției de culturi energetice (OCDE/FAO, 2017).

În plus, acest sector joacă un rol important în atingerea obiectivelor Strategiei UE privind biodiversitatea și a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) ale ONU.

Activitățile AEM

AEM colaborează cu alte organizații ale UE, de exemplu pentru compilarea setului comun de indicatori de agro-mediu (IAM). Datele AEM sunt utilizate în cadrul monitorizării și evaluării PAC, de exemplu ca punct de pornire pentru compilarea unora dintre așa-numiții indicatori de context. Având în vedere implicarea sa în serviciul Copernicus de monitorizare a suprafeței terestre, AEM examinează posibilitățile de a utiliza din ce în ce mai mult datele Copernicus pentru evaluări de agro-mediu. De asemenea, agenția încearcă să răspundă nevoilor de date și produse de observare a Pământului din cadrul sectorului agricol, de exemplu pentru aplicarea tehnologiilor agricole de precizie.

Pe lângă colaborarea strânsă cu celelalte organizații ale UE, AEM conlucrează cu centrele naționale de referință în domeniul mediului și al agriculturii. Aceste centre constituie o parte integrantă a Rețelei europene de informare și observare a mediului (Eionet), în care sunt reprezentate cele 39 de țări ale SEE. De asemenea, există sinergii cu activitatea altor organizații internaționale, cum ar fi Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO). AEM colaborează și cu comunitatea de cercetare și cu grupurile de experți, de exemplu cu echipele proiectelor finanțate prin programul Orizont 2020.

 

Publicații recente

Recentul raport AEM intitulat „Food in a green light” („Alimentele dintr-o perspectivă ecologică”) analizează producția și consumul de alimente din perspectiva sistemului alimentar.

 

 



[1] Venitul aferent factorilor de producție în agricultură măsoară remunerarea tuturor factorilor de producție (teren, capital, forță de muncă), indiferent dacă sunt sau nu sunt deținuți de exploatație. Acesta reprezintă valoarea totală generată de o exploatație agricolă angajată într-o activitate de producție și este definit ca valoarea producției minus costurile variabile, amortizarea și impozitele pe producție, plus subvențiile pentru producție (conform DG AGRI, 2017).

Conţinut similar

Ştiri şi articole

Date similare

Vizualizări de date similare

Indicatori similari

Use of freshwater resources Use of freshwater resources Despite renewable water is abundant in Europe, signals from long-term climate and hydrological assessments, including on population dynamics, indicate that there was 24% decrease in renewable water resources per capita across Europe between 1960 and 2010, particularly in southern Europe. The densely populated river basinsin different parts of Europe, which correspond to 11 % of the total area of Europe, continue to be hotspots for water stress conditions, and, in the summer of 2014, there were 86 million inhabitants in these areas. Around 40 % of the inhabitants in the Mediterranean region lived under water stress conditions in the summer of 2014. Groundwater resources and rivers continue to be affected by overexploitation in many parts of Europe, especially in the western and eastern European basins. A positive development is that water abstraction decreased by around 7 % between 2002 and 2014. Agriculture is still the main pressure on renewable water resources. In the spring of 2014, this sector used 66 % of the total water used in Europe. Around 80 % of total water abstraction for agriculture occurred in the Mediterranean region.  The total irrigated area in southern Europe increased by 12 % between 2002 and 2014, but the total harvested agricultural production decreased by 36 % in the same period in this region. On average, water supply for households per capita is around 102 L/person per day in Europe, which means that there is 'no water stress'. However, water scarcity conditions created by population growth and urbanisation, including tourism, have particularly affected small Mediterranean islands and highly populated areas in recent years. Because of the huge volumes of water abstracted for hydropower and cooling, the hydromorphology and natural hydrological regimes of rivers and lakes continue to be altered. The targets set in the water scarcity roadmap, as well as the key objectives of the Seventh Environment Action Programme in the context of water quantity, were not achieved in Europe for the years 2002–2014.

Publicaţii similare

A se vedea şi

Geographic coverage

Acţiuni asupra documentului
Abonamente
Înscriere pentru a primi rapoartele noastre (pe hârtie şi/sau în format electronic) şi buletinul nostru informativ electronic trimestrial
Urmăriți-ne