Îmbunătăţirea cunoștinţelor noastre despre aer

În mare parte amplasate lângă șoselele aglomerate din zonele urbane sau în parcurile publice, staţiile de monitorizare a aerului trec de multe ori neobservate. Aceste cutii anoste conţin însă echipamente care prelevă periodic eșantioane din aerul de la locul respectiv, măsoară exact nivelurile concentraţiilor principalilor poluanţi atmosferici, precum ozonul și particulele și raportează datele în mod automat către o bază de date. În multe cazuri, aceste informaţii pot fi accesate online în câteva minute de la eșantionare.

Monitorizarea aerului din Europa

Principalii poluanţi atmosferici intră sub incidenţa legislaţiei europene și naţionale. Pentru acești poluanţi, au fost create reţele extinse în întreaga Europă, pentru a se verifica dacă în locaţii diferite calitatea aerului este conformă cu diferitele standarde legale și orientări în materie de sănătate. Aceste staţii înregistrează și transmit măsurători la diferite frecvenţe pentru o varietate de poluanţi, inclusiv dioxidul de sulf, dioxidul de azot, plumbul, ozonul, particulele, monoxidul de carbon, compușii organici volatili și hidrocarburile aromatice policiclice.

Agenţia Europeană de Mediu pune în comun măsurătorile privind calitatea aerului de la peste 7 500 de staţii de monitorizare din întreaga Europă, în baza de date AirBase. Aceasta stochează date privind calitatea aerului din anii anteriori (date istorice).

Unele staţii de monitorizare măsoară și raportează cele mai recente date cu o scurtă întârziere (aproape în timp real). De exemplu, în 2010, până la 2 000 de staţii măsurau concentraţiile ozonului de la nivelul solului în mod continuu și raportau datele la fiecare oră. Astfel de măsurători aproape în timp real pot fi utilizate pentru sisteme de avertizare și alertă în cazul unor incidente de poluare semnificative.

Numărul de staţii de monitorizare din întreaga Europă a crescut considerabil în ultimul deceniu, în special al celor care monitorizează anumiţi poluanţi principali. În 2001, puţin peste 200 de staţii au raportat măsurători ale dioxidului de azot, în timp ce în 2010, aproape 3 300 de staţii prezentau rapoarte din 37 de ţări europene. În aceeași perioadă numărul staţiilor care raportează PM10 aproape s-a triplat, ajungând la peste 3 000 de staţii în 38 de ţări.

Dezvoltarea reţelei de monitorizare contribuie la cunoașterea și înţelegerea noastră cu privire la calitatea aerului în Europa. Deoarece crearea unei noi staţii de monitorizare cu echipamentele de înaltă tehnologie cu care trebuie să fie dotată este destul de costisitoare, o parte din cunoștinţele noastre provin din alte surse, precum imaginile din satelit, estimările emisiilor de la marile unităţi industriale, modelele de calitate a aerului și studii aprofundate privind regiuni, sectoare sau poluanţi specifici.

Aproximativ 28 000 de unităţi industriale din 32 de ţări europene raportează la E-PRTR – un registru al poluanţilor pentru întreaga Europă – cât de mare este cantitatea de anumiţi poluanţi pe care îi eliberează în apă, sol și aer. Toate aceste informaţii sunt publicate online și disponibile atât publicului, cât și factorilor de decizie.

(c) Artens|Shutterstock

Compilarea și accesarea informaţiilor privind calitatea aerului

Reunirea informaţiilor pe care le colectăm din aceste diverse surse reprezintă o provocare. Măsurătorile realizate de staţiile de monitorizare sunt specifice pentru locul respectiv și pentru momentul în care sunt efectuate. Tiparele meteorologice, caracteristicile peisajului, ora din zi și anul, precum și distanţa faţă de sursele de emisie au toate un rol în măsurătorile poluanţilor. În unele cazuri, precum staţiile de monitorizare aflate pe marginea drumurilor, o distanţă chiar de câţiva metri poate avea un impact asupra citirilor.

În plus, se utilizează metode diferite pentru monitorizarea și măsurarea aceluiași poluant. Alţi factori au, de asemenea, un rol. O creștere a traficului rutier sau programele de deviere a traficului, de exemplu, vor genera măsurători diferite faţă de cele înregistrate pe aceeași stradă anterior.

Evaluarea calităţii aerului dintr-o zonă dincolo de staţiile de monitorizare se bazează pe crearea de modele sau pe o combinaţie de modele și măsurători, inclusiv observaţii prin satelit. Crearea de modele privind calitatea aerului implică de multe ori o oarecare incertitudine, deoarece modelele nu pot reproduce toţi factorii complecși asociaţi formării, dispersiei și depunerii poluanţilor.

Gradul de incertitudine este mult mai mare atunci când trebuie să se evalueze impactul asupra sănătăţii al expunerii la poluanţii dintr-un anumit loc. Staţiile de monitorizare măsoară de obicei masa particulelor pe volum de aer, dar nu în mod necesar și compoziţia chimică a particulelor. Emisiile de la ţevile de eșapament ale mașinilor, de exemplu, eliberează particule care conţin carbon negru direct în aer, precum și gaze cum ar fi dioxidul de azot. Însă pentru a putea stabili cum ar putea fi afectată sănătatea publică, trebuie să știm care este amestecul exact în aer.

Tehnologia este esenţială pentru ca noi să putem dobândi mai multe cunoștinţe despre aerul pe care îl respirăm. Este un element esenţial al procesului de monitorizare și raportare. Evoluţiile recente din sectorul tehnologiei informaţiilor au permis cercetătorilor și factorilor de decizie să prelucreze cantităţi imense de date în câteva secunde. Multe autorităţi publice pun aceste informaţii la dispoziţia publicului, fie prin site-urile lor, cum face de exemplu Primăria orașului Madrid, fie prin asociaţii independente, cum ar fi Airparif pentru Paris și regiunea mai extinsă Ile-de-France.

AEM menţine portaluri de informare publică privind calitatea aerului și poluarea atmosferică. Datele istorice privind calitatea aerului stocate în AirBase pot fi vizualizate pe o hartă, filtrate în funcţie de poluant și de an și pot fi descărcate.

Măsurătorile realizate aproape în timp real (atunci când este posibil) în legătură cu poluanţi principali, precum PM10, ozonul, dioxidul de azot și dioxidul de sulf pot fi accesate prin portalul Eye on Earth AirWatch. Utilizatorii pot, de asemenea, să adauge propriile lor clasificări și observaţii la instrumentul de vizualizare.

O mai bună calitate a analizei

Tehnologia nu ne-a permis doar să prelucrăm volume mai mari de date, ci ne-a ajutat și să îmbunătăţim calitatea și exactitatea analizei noastre. În prezent putem analiza concomitent informaţii despre condiţiile meteorologice, infrastructura de transport rutier, densitatea populaţiei și emisiile de poluanţi de la unităţi industriale specifice, împreună cu măsurători de la staţiile de monitorizare și rezultatele modelelor privind calitatea aerului. Pentru unele regiuni este posibilă compararea deceselor premature în urma bolilor cardiovasculare și respiratorii cu nivelurile poluării atmosferice. Putem așeza toate aceste variabile pe o hartă a Europei și putem construi modele mai exacte.

Cercetarea în domeniul aerului nu se limitează doar la factorii menţionaţi mai sus. „Comunitatea de cercetare analizează și impactul diverselor măsuri asupra poluării aerului. Există foarte multe tipuri de intervenţii, de la măsuri de reglementare la modificări ale modelelor consumului de energie și ale surselor de energie sau modificări ale modurilor de transport și ale comportamentului populaţiei”, spune Marie- Eve Héroux de la Biroul Regional pentru Europa al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii.

Héroux adaugă, „Toate acestea au fost studiate, iar concluziile sunt clare: există măsuri care pot scădea nivelurile de poluare, în special ale poluării provocate de particule. Avem astfel o indicaţie privind modul în care putem efectiv să reducem ratele deceselor cauzate de poluarea aerului”.

O mai bună înţelegere a impactului poluanţilor atmosferici asupra sănătăţii și mediului contribuie la procesul de elaborare a politicilor. Poluanţii noi, sursele de poluare și posibilele măsuri de combatere a poluării sunt identificate și incluse în legislaţie. Aceasta ar putea necesita monitorizarea poluanţilor noi. Datele colectate astfel ajută la îmbunătăţirea în și mai mare măsură a cunoștinţelor noastre.

De exemplu, în 2004, deși se efectuau măsurători la nivel local și naţional, nu exista nicio staţie de monitorizare care să raporteze direct la AirBase concentraţiile compușilor organici volatilo, ale metalelor grele sau ale hidrocarburilor aromatice policiclice în Europa. În 2010, existau peste 450, 750 și, respectiv 550 de astfel de staţii.

(c) Bianca Tabacaru, ImaginAIR/EEA

Se formează o imagine mai clară

Legislaţia în domeniul aerului stabilește de obicei obiective care trebuie atinse întrun anumit interval de timp. De asemenea, aceasta prevede modalităţi de monitorizare a progreselor și de verificare a îndeplinirii obiectivelor în intervalul de timp preconizat.

Pentru obiectivele de politică stabilite acum zece ani, este posibil să se formeze două imagini diferite, în funcţie de instrumentele pe care le utilizăm. AEM a analizat Directiva privind plafoanele naţionale de emisii, adoptată în 2001, având ca scop limitarea emisiilor de patru poluanţi atmosferici până în 2010, și a evaluat dacă obiectivele privind eutroficarea și acidificarea stabilite în directivă au fost îndeplinite.

Pe baza a ceea ce știam la momentul adoptării directivei, obiectivul privind eutroficarea părea să fie îndeplinit, iar riscul legat de acidificare părea să se fi redus semnificativ. Totuși, pe baza cunoștinţelor actuale, dobândite cu ajutorul unor instrumente mai actualizate, imaginea nu este la fel de optimistă. Eutroficarea cauzată de poluarea atmosferică reprezintă încă o problemă majoră de mediu și există mult mai multe zone care nu au îndeplinit obiectivul privind eutroficarea.

Anul acesta, Uniunea Europeană a hotărât să își revizuiască politica, urmând să prevadă noi obiective și un termen care se prelungește până în 2020 și ulterior. Împreună cu politica sa în domeniul aerului în plină evoluţie, Europa va continua, de asemenea, să investească în baza sa de cunoștinţe.

Informaţii suplimentare

• AirBase
• Raport tehnic AEM nr. 14/2012 Evaluarea progresului în temeiul Directivei UE privind plafoanele naţionale de emisii
• Programul LRTAP al CEE-ONU – Program european de monitorizare și evaluare (EMEP)