Article

Are sens din punct de vedere comercial?

Schimba limba

Acest site are funcţionalitate limitată cu javascript oprit. Vă rugăm asiguraţi-vă că JavaScript este activat în browser-ul dumneavoastră.

Article Publicată 2012-06-08 Data ultimei modificări 2023-03-17

Photo: © Stockbyte

Topics: Utilizarea eficientă a resurselor și deșeurile

De la întreprinderi mici la companii multinaţionale, multe companii caută modalităţi de a-și păstra sau mări cota de piaţă. În vremuri în care concurenţa la nivel global este strânsă, realizarea obiectivului de durabilitate înseamnă mult mai mult decât „ecologizarea” imaginii de ansamblu și reducerea costurilor de producţie. Ar putea însemna noi direcţii de activitate.

Probabil că invazia marilor maimuţe nu era printre principalele riscuri comerciale cu care se confruntă Unilever, însă chiar așa s-a întâmplat. Pe 21 aprilie 2008, sediul Unilever din Londra și unităţile acestei companii din Merseyside, Roma și Rotterdam au fost invadate de activiști ai Greenpeace îmbrăcaţi în urangutani. Activiștii au protestat împotriva daunelor provocate pădurilor tropicale indoneziene prin producţia de ulei de palmier care se folosește în multe produse Unilever. La scurt timp după acest raid, compania a anunţat că până în 2015 își va extrage toată cantitatea de ulei de palmier din resurse „durabile”. De la acea dată, compania a conturat un plan pentru a integra durabilitatea în esenţa practicilor sale.

Multe argumente diferite ar putea motiva o companie multinaţională să adopte mai multe practici durabile. Ar putea avea legătură cu imaginea de ansamblu a companiei sau cu imaginea siglelor acesteia. Durabilitatea ar putea fi impusă și de investitorii companiei care ar putea să nu fie de acord să investească bani în companii care nu abordează riscurile schimbărilor de mediu sau care nu sunt interesaţi să profite de beneficiile eco-inovaţiei.

Așa cum pune problema Karen Hamilton, vicepreședinte pentru durabilitate la Unilever: „nu vedem nici un conflict între creștere și durabilitate. Din ce în ce mai mulţi consumatori chiar ne cer acest lucru.”

Sau, pur și simplu, adoptând practici durabile, afacerea poate avea o logică. Companiile pot dobândi un caracter competitiv și pot determina creșterea cotei lor de piaţă. Aceasta ar putea însemna și noi oportunităţi de afaceri pentru întreprinzătorii din domeniul eco-inovaţiei, răspunzând unei cereri în creștere pentru produse „verzi”.

Karen adaugă: „Durabilitatea presupune și economii de cost. Dacă putem reduce ambalajele, putem reduce consumul de energie în fabrică, prin urmare, putem să facem economii și să mărim rentabilitatea.”

Unde să căutăm idei

De îndată ce companiile multinaţionale încep să adopte practici mai ecologice, dimensiunea lor le permite să facă o schimbare în lume. Acestea au tendinţa să apeleze la celelalte companii pentru a adopta practici similare. Fondat în ajunul Summitului de la Rio din 1992 pentru a reprezenta sectorul întreprinderilor, Consiliul mondial al întreprinderilor pentru dezvoltare durabilă (WBCSD) este o platformă înfiinţată pentru a promova durabilitatea în sectorul întreprinderilor.

Raportul WBCSD intitulat „Viziunea 2050”, care a fost pregătit împreună cu directori executivi și experţi de marcă, prezintă ceea ce sectorul întreprinderilor trebuie să pună în aplicare în următoarele decenii pentru a atinge obiectivul de durabilitate la nivel global. Cu alte cuvinte, este un apel pentru durabilitate, lansat din interior.

Principalele „necesităţi” identificate de WBCSD reflectă multe dintre obiectivele factorilor de decizie politică: reglarea preţurilor pieţei pentru a include costurile implicate de daunele asupra mediului; găsirea de căi eficiente pentru a produce mai multe alimente fără a folosi mai mult teren și apă; oprirea defrișărilor; reducerea emisiilor de carbon în lume prin trecerea la o energie ecologică; și folosirea eficientă a energiei pretutindeni, inclusiv în sectorul transportului.

Carbon Disclosure Project (CDP) este o altă iniţiativă care promovează durabilitatea în sectorul întreprinderilor. Această organizaţie non-profit, are scopul de a determina întreprinderile și orașele să reducă emisiile de gaze cu efect de seră și consumul de apă. CDP ajută de asemenea investitorii să evalueze riscurile întreprinderii asociate cu mediul, precum schimbările climatice, lipsa apei, inundaţiile și poluarea, sau lipsa de materii prime. Mai ales în contextul crizei financiare actuale, părerea investitorilor este importantă în ceea ce privește companiile care supravieţuiesc.

Nu există o soluţie adecvată tuturor

Și totuși, întrebarea este aceeași: cum poate să transpună o companie durabilitatea în gestionarea comercială? Nu există o soluţie care să fie adecvată pentru toţi, însă există suficiente sfaturi și suficient sprijin.

Platforme comerciale durabile, precum Consiliul mondial al întreprinderilor pentru dezvoltare durabilă și Carbon Disclosure Project, oferă îndrumări întreprinderilor care doresc să aibă un loc în faţă. De asemenea, există mai multe recomandări vizate, precum Orientările pentru întreprinderi multinaţionale OCDE, care sunt anexate la Declaraţia OCDE privind investiţiile internaţionale și întreprinderile multinaţionale. Acestea oferă principii și standarde voluntare pentru dezvoltarea unei conduite comerciale responsabile corporaţiilor multinaţionale care activează în ţări care au aderat la declaraţia menţionată mai sus.

Însă majoritatea schemelor existente sunt voluntare și sunt abordate, de regulă, în contextul mai amplu al responsabilităţii sociale a întreprinderilor.

Nu numai directorii executivi din diferite întreprinderi abordează trecerea la practici durabile. Guvernele și autorităţile publice pot ajuta în general întreprinderile prin crearea unor condiţii de concurenţă echitabile și oferirea de stimulente. Poate costumele de urangutani nu sunt întotdeauna necesare, însă consumatorii și societatea civilă pot transmite de asemenea un semnal puternic sectorului privat, pur și simplu arătând că există un interes pentru produse ecologice.

Karen confirmă acest lucru: „Guvernele și societatea civilă trebuie să conlucreze cu siguranţă. Întreprinderile pot schimba ceva în special în lanţurile de aprovizionare transfrontaliere și, desigur, măsura în care ajung la consumatori.”

Pentru mai multe informaţii