Viaţa într-o lume interconectată

Acum cinci ani, Bisie făcea parte din junglă. Aflat în teritoriul Wailikale, în estul statului Congo, locul a devenit în prezent un orăşel înghesuit, în urma descoperirii de casiterit, un derivat al staniului, care este o componentă esenţială în ansamblul de circuite al multor dispozitive moderne. Se găseşte în telefonul mobil, în laptop, în camerele digitale şi în dispozitivele pentru jocuri.

Casiteritul este foarte căutat şi foarte valoros. Într-adevăr, cererea noastră de produse electronice de consum a dus la o creştere abruptă a preţurilor la minereul de staniu. Preţurile la bursa londoneză a metalelor au crescut de la circa 5 000 de dolari pe tonă în 2003, la peste 26 000 de dolari pe tonă la sfârşitul anului 2010, conform publicaţiei Financial Times.

În prezent, o serie de resurse naturale din pădurile şi junglele statului Congo sunt foarte căutate. Cu toate acestea, Congo rămâne un stat extrem de sărac. În ultimii 15 ani, peste 5 milioane de oameni au murit în partea de est a Congo-ului într-un război purtat între câteva grupări armate. De asemenea, se estimează că nu mai puţin de 300 000 de femei au fost violate.

O situaţie similară a mai avut loc în Congo, care a fost colonizat acum peste 100 de ani de regele Leopold II al Belgiei. Acesta a devenit unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume în urma vânzării cauciucului din Congo. Era epoca industrializării, iar industria automobilelor în plină dezvoltare depindea de cauciuc.

Cererea noastră deja îndelungată de resurse naturale pentru hrană, haine, locuinţă, transport şi divertisment se intensifică pe măsură ce rezervele anumitor resurse ajung la niveluri extrem de joase.

Sistemele naturale sunt supuse şi unor cerinţe noi, cum ar fi pentru produsele chimice pe bază de plante sau pentru biomasă ca înlocuitori ai combustibililor fosili. Luate împreună, aceste cerinţe crescânde în condiţiile unei baze de resurse în scădere indică riscuri ridicate pentru dezvoltarea Europei.

„Ca cetăţeni ai lumii, avem cu toţii o legătură cu violenţele care au loc în Congo. Extracţia de minerale care face obiectul unui conflict şi care întreţine acest conflict ne face pe toţi părtaşi.”

Margot Wallström, Reprezentantul special al Secretarului General al ONU pentru violenţa sexuală în conflicte.

´

Europa şi noul echilibru de forţe

Pe măsură ce avansăm în secolul XXI, constatăm că din ce în ce mai multe dinamici mondiale majore se află în afara influenţei şi a controlului Europei. Acest lucru are implicaţii la nivelul accesului la resurse.

La nivel mondial, se remarcă o mare incertitudine în ceea ce priveşte furnizarea şi accesul la o serie de resurse naturale esenţiale precum hrana, apa şi combustibilii. În deceniile viitoare s-ar putea ca nevoia de resurse a Europei să fie egalată de nevoile Chinei, Indiei, Braziliei şi ale altor state, ceea ce va aplica o presiune şi mai mare asupra mediului înconjurător.

Într-adevăr, anumite naţiuni în curs de dezvoltare se îndreaptă vertiginos spre niveluri de activitate economică egale cu cel al Europei: populaţiile acestora, nivelurile lor de consum şi capacitatea lor de producţie au potenţialul de a depăşi cu mult nivelurile europene. Aceste naţiuni caută în mod legitim să se dezvolte economic şi social, ceea ce va duce la o mai mare utilizare a stocurilor mondiale de materii prime. În special China se dovedeşte foarte abilă în asigurarea accesului la materii prime dintr-o serie întreagă de ţări şi regiuni.

Populaţia umană este în creştere, tehnologiile sunt în evoluţie, iar puterea actorilor privaţi precum multinaţionalele este şi ea în extindere. În contextul unor mecanisme slabe de guvernanţă internaţională, aceste forţe ameninţă cu o „libertate pentru toţi” mondială în asigurarea şi accesarea resurselor naturale.

Globalizarea: un cadru pentru dezvoltarea umană

Însăşi natura globalizării oferă oportunităţi şi structuri pentru un rezultat diferit. Există baze incipiente pentru o guvernanţă mondială echitabilă şi eficace a chestiunilor esenţiale pentru noi.

Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului ale Organizaţiei Naţiunilor Unite sunt doar un exemplu de proces de politică mondială dedicat unei dezvoltări umane echitabile şi durabile.

Discuţiile internaţionale privind clima au evoluat în ultimul an. Acordul de la Cancún, semnat în decembrie 2010, recunoaşte pentru prima dată într-un document al Organizaţiei Naţiunilor Unite că încălzirea globală trebuie menţinută sub 2 °C faţă de temperatura din perioada preindustrială.

Acordul confirmă că ţările dezvoltate – ale căror activităţi industriale şi amprentă au demarat schimbările climatice produse de om – vor mobiliza anual, până în 2020, 100 de miliarde de dolari ca finanţări climatice pentru ţările în curs de dezvoltare. De asemenea, prin acord se creează un Fond verde climatic, prin care se va canaliza o mare parte a finanţării.

Inovaţii precum mecanismul „REDD+” (Reducerea emisiilor din despăduriri şi degradarea pădurilor) permit întreprinderea de acţiuni în vederea reducerii emisiilor în urma despăduririi şi a degradării forestiere în ţările în curs de dezvoltare. Niciuna dintre aceste activităţi nu ar fi posibilă în lipsa unor structuri de guvernanţă mondială şi a unui spirit de cooperare.

Uniunea Europeană caută să promoveze acţiuni comune, ca răspuns la provocările şi scopurile comune. Viziunea pentru anul 2020 a UE stabileşte o strategie de creştere concepută în jurul unei economii inteligente, durabile şi inclusive.

Un rol în creştere pentru actorii neguvernamentali

Este evident că procesele politice mondiale au de jucat un rol important în asigurarea unei creşteri economice care nu distruge sistemele naturale de la baza acesteia. Însă, o altă caracteristică definitorie a globalizării este importanţa crescândă a actorilor neguvernamentali.

Întreprinderile multinaţionale, precum societăţile de telefonie mobilă şi IT, au un rol‑cheie în asigurarea unei dezvoltări durabile. Prima societate care îşi va certifica produsele ca fiind fără minerale „conflictuale” va avea un impact pozitiv asupra multor vieţi, precum şi un potenţial comercial semnificativ.

Trebuie să preluăm exemplele inovatoare de cercetare şi dezvoltare ale principalelor societăţi şi să le aplicăm provocărilor cu care ne confruntăm. Noi trebuie să ne mobilizăm toate capacităţile disponibile de soluţionare de probleme în vederea unei dezvoltări durabile continue.

De asemenea, în calitate de cetăţeni – individual şi prin intermediul organizaţiilor neguvernamentale – şi noi ne mobilizăm. Unii dintre noi ies pe străzi să protesteze. Unii investesc timp şi energie pentru redescoperirea activismului alimentar sau comunitar. Mulţi dintre noi îşi adaptează alegerile de consum astfel încât să minimizeze impactul asupra mediului şi să asigure un venit echitabil pentru producătorii din ţările în curs de dezvoltare. Ideea este că globalizarea ne afectează pe toţi şi începem să ne dăm seama că nu suntem neputincioşi: putem transforma lucrurile.

Dezvoltare, creaţie, muncă şi educaţie

Trebuie să continuăm să ne dezvoltăm, să creăm, să muncim şi să ne educăm şi în acelaşi timp să fim mai inteligenţi cu privire la utilizarea resurselor naturale. De exemplu, primul scop esenţial al Obiectivelor de Dezvoltare ale Mileniului este de a prezerva mediul natural de care depind cei mai săraci dintre săraci pentru supravieţuirea lor zilnică.

Aceasta înseamnă o gestionare a resurselor naturale într-un mod care să permită comunităţilor locale să supravieţuiască, apoi să aibă beneficii şi apoi să avanseze. Aceasta este una dintre provocările majore cu care ne confruntăm la nivel mondial, după cum vom vedea în capitolul următor despre resurse şi locuitori ai pădurilor din India.

Aceasta este o provocare în care europenii au un rol important de jucat. Gestionarea durabilă a resurselor mondiale va fi esenţială pentru o prosperitate economică echitabilă, pentru o mai mare coeziune socială şi pentru un mediu înconjurător mai sănătos.

• Pentru a citi raportul recent al ONU, Pathways to a Green Economy” (Căi spre o economie ecologică), accesaţi site-ul: www.unep.org/greeneconomy