următorul
anteriorul
articole

„Grădinile şi străzile au fost acoperite cu circa 15 cm de noroi roşu. Oamenii încercau să îl dea jos de pe case şi alte bunuri cu săpun şi apă. Alţii îşi făceau pur şi simplu bagajele. În acea seară am încercat să spăl noroiul de pe cizmele mele din cauciuc, dar nu am reuşit. Roşul nu se putea nicicum spăla,” spune Gábor Figeczky, director interimar al Fondului Mondial pentru Natură din Ungaria.

La 4 octombrie 2010, a avut loc unul dintre cele mai grave accidente de scurgeri toxice din Europa, din ultimii ani, lângă localitatea Ajka din judeţul Veszprem, Ungaria, la aproximativ 160 km sud-vest de Budapesta. În urma unei defecţiuni la barajul pentru deşeuri al unui rezervor de la o fabrică de producţie de aluminiu, o zonă largă, inclusiv trei sate, au fost inundate cu noroi alcalin. Consecinţele pe termen lung ale accidentului nu sunt încă cunoscute (AEM, 2010).

Acesta este doar un exemplu de provocare cu care ne confruntăm în termeni de poluare din activitatea industrială. Scurgerea de petrol din Golful Mexic, care a început în aprilie 2010, este un alt episod de poluare bine documentat din acelaşi an. Acestea sunt exemple dramatice, dar oricum, majoritatea dintre noi ajungem în contact cu o formă oarecare de poluare în viaţa noastră de zi cu zi.

Street flowerModelarea Pământului şi a mecanismelor lui

Impactul omului asupra mediului a crescut constant. În trecut, impactul nostru se simţea în primul rând la nivel local. Cu toate acestea, în ultimele câteva decenii, s-a constatat o răspândire a consecinţelor de la o regiune la alta – să ne gândim la ploaia acidă. Astfel, în prezent, schimbările climatice, de exemplu, au un impact mondial.

Termenul „antropogen”, care are la bază cuvântul grecesc „anthropos” (care înseamnă „om”) a fost folosit pentru a descrie epoca noastră. Motivul folosirii acestui termen este că utilizarea resurselor de către oameni şi amestecul complex de poluanţi rezultat din aceasta a devenit o forţă motoare dominantă, modelând Pământul şi mecanismele lui de reglare.

La fel ca noi, mediul nostru este vulnerabil la poluare. De multe ori acesta poate absorbi rezultatele nedorite ale activităţilor noastre – poluarea şi deşeurile – făcându-le inofensive în timp. Într-adevăr, această capacitate de a absorbi şi transforma poluanţii este unul dintre serviciile esenţiale pe care le prestează pentru noi ecosistemele sănătoase. Însă ecosistemele au o capacitate limitată în acest sens. Dacă le suprasolicităm, riscăm să le deteriorăm pe ele şi speciile care trăiesc în ele, inclusiv pe noi.

O privire mai atentă asupra a trei poluanţi

Dacă ne concentrăm doar pe trei tipuri de poluanţi, ne vom face o idee despre cât de grave sunt consecinţele noastre asupra propriei planete: particulele, nitrogenul şi ozonul troposferic. Acestea merită o atenţie deosebită din cauza efectelor lor complexe şi potenţial ample asupra funcţionării ecosistemelor, a reglării climatice şi a sănătăţii umane. De asemenea, acestea sunt determinate în mare parte de aceiaşi factori, precum industrializarea, globalizarea şi creşterea consumului.

Emisiile multor poluanţi ai aerului au scăzut considerabil în ultimele decenii în Europa, iar politica privind aerul este una dintre poveştile de mare succes ale eforturilor UE în materie de mediu. În special, politica a impus scăderi dramatice ale emisiilor de sulf, principala componentă a „ploii acide”.

Cu toate acestea, continuăm să ne îngreunăm mediul cu o povară de poluanţi din ce în ce mai complecşi, ale căror efecte potenţiale asupra sănătăţii publice şi a mediului sunt puţin cunoscute. Un număr estimat la 70 000-100 000 de substanţe chimice sunt deja comercializabile, iar numărul lor creşte rapid. Aproape 5 000 din aceste substanţe sunt produse în volum mare, de peste un milion de tone pe an.

  • Termenul de particule se foloseşte pentru a descrie o serie de particule fine rezultate din surse precum gazele de eşapament de la vehicule şi sobele casnice, care afectează plămânii. Expunerea pe termen lung şi la doze de vârf poate duce la o serie de efecte asupra sănătăţii, de la iritaţii minore ale sistemului respirator, la moarte prematură.
  • Poluarea cu nitrogen afectează calitatea apei subterane şi duce la eutrofizarea apei proaspete şi a ecosistemelor marine. După aplicarea îngrăşământului natural şi chimic asupra terenurilor agricole, nutrienţii în exces pot fi eliberaţi în aer sau se pot scurge sub formă de nitrat în apa subterană sau pot ajunge în apa de suprafaţă. Această apă proaspătă poluată ajunge în cele din urmă să se verse în apele de coastă, unde poate crea consecinţe grave.
  • Deşi ozonul (O3) acţionează ca un strat protector când se află la o altitudine mare deasupra Pământului, acesta poate fi dăunător. „Ozonul troposferic” se referă la ozonul din aerul care este aproape de suprafaţa pământului. Acesta nu este emis direct în aer, ci se formează prin amestecul altor substanţe. Expunerea la ozonul troposferic poate avea implicaţii grave asupra sănătăţii la oameni şi poate reduce randamentul culturilor. Productivitatea şi compoziţia speciilor din habitatele naturale pot fi modificate, ceea ce poate pune în pericol biodiversitatea.

Inovaţie: exemplul energiei

„Ca şi cum ai găsi un ac în carul cu fân”, aşa descrie Ocean Nutrition Canada descoperirea de către societate a unui microorganism ascuns în alge şi care are capacitatea de a produce ulei din triacilglicerol – o bază pentru producerea de biocombustibil – cu o rată de 60 de ori mai mare decât alte tipuri de alge folosite anterior.

Prin convertirea dioxidului de carbon şi a luminii solare în lipide (acizi graşi) şi în uleiuri, anumite tipuri de alge pot produce până la de 20 de ori mai mult combustibil pe pogon decât culturile tradiţionale.

Acest proiect este doar un exemplu de cercetare efectuată pentru opţiuni noi de combustibil în lume. Microalgele unicelulare conţin uleiuri similare uleiurilor vegetale care au fost deja folosite cu succes ca biocombustibili. Iar acest ulei de alge ar putea fi cea mai ecologică soluţie disponibilă pentru reducerea amprentei de carbon pe care o lăsăm de fiecare dată când conducem o maşină, când cumpărăm fructe transportate cu camioane de la distanţe mari sau când călătorim cu avionul.

Spre deosebire de combustibilii fosili, care emit carbon, microalgele consumă dioxid de carbon (CO2) din atmosferă în timpul creşterii. Prin urmare, combustibilul din alge nu ar adăuga la emisiile nete de carbon.

De asemenea, spre deosebire de alte surse de biocombustibil, precum porumbul, microalgele nu necesită deturnarea terenurilor agricole de la producţia alimentară. De fapt, conform Consiliului Naţional pentru Cercetare al Canadei – un lider în acest domeniu de cercetare, un scenariu ideal ar fi cultivarea microalgelor în apa uzată municipală, care este bogată în îngrăşăminte precum amoniacul şi fosfaţii. Pentru a asigura sursa de carbon, s-ar putea devia dioxidul de carbon din coşurile de fum industriale. Nicio altă sursă de biocombustibil nu ar putea fi cultivată în acest mod.

Ocean Nutrition Canada este de fapt o societate de suplimente alimentare şi căuta ingrediente atunci când a făcut descoperirea. Această situaţie reală ilustrează perfect atât potenţialul, cât şi conflictele cu care ne confruntăm în viitor. Oare ar trebui să folosim culturile/resursele pentru a ne hrăni sau pentru a produce combustibil? Putem face inovaţii cu care să mergem mai departe?

Să fim cu ochii pe Pământ

În contextul acestei provocări de poluare din ce în ce mai complexă, informaţiile sunt esenţiale pentru orientarea acţiunilor ştiinţifice şi pentru conceperea politicilor. În acelaşi timp, AEM are ca scop asigurarea accesului la informaţii ecologice relevante, oportune şi inteligibile şi pentru publicul larg. În termeni simpli, dorim să-i angajăm pe oameni în dialog şi să le oferim drepturi.

Bineînţeles, pentru majoritatea utilizatorilor, datele brute pot fi mai mult sau mai puţin inteligibile. Esenţial este de a le face accesibile în forme abordabile şi relevante. Lucrând împreună cu Microsoft, AEM pune aceste idei în practică. Noile tehnologii de informare şi comunicare înseamnă că, într-o singură locaţie, putem acum reuni, organiza şi accesa date de tipuri diferite dintr-un număr de surse care poate fi imens.

Noua platformă Eye on Earth (Cu ochii pe pământ) furnizează informaţii despre apa de scăldat şi calitatea aerului la nivel local, pe baza unor date aproape furnizate în timp real de staţii de monitorizare şi prin modelizare informatică. Aceasta traduce date ştiinţifice complexe mai degrabă „aride” într‑un format relevant şi de înţeles pentru peste 500 de milioane de cetăţeni UE, în 25 de limbi.

Water Watch (Supravegherea apei), de exemplu, oferă utilizatorilor acces uşor la informaţii despre cotarea calităţii apei extrase din 21 000 de puncte de monitorizare din locuri de scăldat din cele 27 de ţări europene. Folosind tehnologie „cloud” vizitatorii site-ului pot face zoom pe o zonă selectată de pe harta online a Europei sau pot tasta numele unei plaje în bara de căutare.

Eye on Earth oferă publicului şi posibilitatea de a-şi exprima opinia cu privire la calitatea plajei, a apei şi a aerului, completând şi validând (sau poate contestând) informaţiile oficiale. Această comunicare în ambele sensuri este un pas esenţial spre acţiunile reciproce de implicare şi acordare a drepturilor.

În anii următori, sperăm să îmbogăţim acest serviciu cu noi tipuri de informaţii, rezultate din monitorizarea ştiinţifică, dar şi din alte surse, inclusiv cu perspective locale sau indigene.

Europa inovează

Accesul la resurse naturale este esenţial pentru toată lumea. Acest lucru este în special adevărat în contextul cererii mondiale de energie, în care reducerea tot mai mare a combustibililor fosili poate stimula o trecere la sursele de energie disponibile la nivel intern.

O trecere la surse de energie noi ar putea afecta mediul înconjurător al Europei. Consecinţele potenţiale includ o alocare tot mai mare a terenurilor pentru producerea de biocombustibili, perturbarea ecosistemelor prin noi capacităţi hidroelectrice, prin poluare fonică şi vizuală cauzată de turbinele eoliene şi prin poluare şi emisii de gaze cu efect de seră din exploatarea şisturilor bituminoase. Extinderea capacităţilor de energie nucleară va declanşa dezbateri publice despre stocarea deşeurilor şi despre riscurile asupra securităţii.

Europa trebuie să continue să inoveze şi să găsească nişe de piaţă care să reducă nevoia globală de minerale, metale şi energie, dezvoltând în acelaşi timp tehnologii şi soluţii noi.

Permalinks

Geographic coverage

Temporal coverage

Acţiuni asupra documentului