Despre mediul urban

Dezvoltarea urbană are o puternică dimensiune europeană. Oraşele interacţionează şi au influenţă asupra terenului înconjurător, astfel afectând mediul pe o suprafaţă mult mai întinsă. Dezvoltarea acestora este determinată şi de factori externi precum schimbările demografice, nevoia de mobilitate, globalizarea şi schimbările climatice. Scăderea numărului de locuinţe şi o îmbătrânire a populaţiei sunt preconizate să amplifice presiunile asupra mediului în următoarele decenii. Dezvoltarea suplimentară a informaţiilor, a serviciilor şi a tehnologiei de comunicaţii aduce noi schimbări calitative importante în sistemele urbane.

Oraşele acţionează ca motoare ale progresului, deseori influenţând în mare parte realizările şi inovaţiile noastre culturale, intelectuale, educaţionale şi tehnologice. Totuşi, tendinţa actuală către nou, abordările privind densitatea redusă în dezvoltarea urbană determină un consum crescut de energie, resurse, transporturi şi terenuri, crescând astfel emisiile de gaze cu efect de seră şi poluarea atmosferică şi fonică la niveluri care deseori depăşesc limitele legale sau limitele de siguranţă umană recomandate.

Consumul global, utilizarea energiei, utilizarea apei şi producerea deşeurilor se întâlnesc într-un număr din ce în ce mai mare de locuinţe urbane. Raportul AEMprivind extinderea urbană arată că mai mult de un sfert din teritoriul Uniunii Europene a fost afectat în mod direct de utilizarea terenurilor urbane: între 1990 şi 2000 o suprafaţă de cinci ori mai mare decât cea a Londrei Mari (Greater London) a fost dedicată extinderii urbane. Acest lucru s-a produs mai ales pe foste terenuri agricole, având ca efect pierderea de servicii importante ale ecosistemului, precum producţia alimentară, protecţia împotriva inundaţiilor şi diversitatea biologică.

Conceptul de amprentă ecologică indică suprafaţa de teren şi cantitatea de apă de care este nevoie pentru a produce, într-un oraş sau ţară, resursele pe care acesta/aceasta le consumă şi pentru a absorbi deşeurile pe care le produce. Amprenta ecologică aLondrei Mari, de exemplu, este de 293 de ori propria suprafaţă, şi de două ori suprafaţa Regatului Unit.

Poluarea aerului în Europa în perioada 1990-2004 a arătat că în ciuda reducerilor de emisii, concentraţiile ridicate de particule fine şi ozonul de la nivelul solului mai cauzează încă probleme în multe oraşe şi zone înconjurătoare. Pulberile fine în suspensie sunt acum recunoscute în general a fi principala ameninţare la adresasănătăţii umane din poluarea atmosferică. Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) estimează că aproximativ 100 000 de decese pe an ar putea fi legate de poluarea aerului înconjurător din oraşele din Europa, scurtând speranţa de viaţă cu un an, în medie.

O cauză majoră a poluării atmosferice şi a problemelor de zgomot o reprezintă creşterea traficului motorizat care determină şi reducerea spaţiului verde şi a zonei de linişte din centrele oraşelor. Aceasta îi determină pe oameni să se mute de la oraş în suburbii şi la ţară. Noile zone urbane de densitate scăzută duc la utilizarea pe scară mai largă a mijloacelor de transport individuale, care accentuează problemele existente.