următorul
anteriorul
articole

Article

Infrastructura ecologică – un trai mai bun cu ajutorul soluțiilor inspirate de natură

Schimba limba
Article Publicată 2015-11-17 Data ultimei modificări 2021-05-11
Photo: © Birgit Georgi/EEA
Infrastructura ecologică oferă soluții atrăgătoare la problemele de mediu, sociale și economice, de aceea trebuie să fie integrată complet în diversele domenii de politică. În vreme ce AEM pregătește publicarea unui raport despre rolul infrastructurii ecologice în atenuarea efectelor pericolelor naturale legate de vreme și de schimbările climatice, am discutat cu Gorm Dige, autor principal al raportului și manager de proiect în domeniul analizei teritoriale a mediului, al analizei politice și economice.

Ce este infrastructura ecologică și de ce este importantă?

Comunicarea Comisiei Europene privind infrastructurile ecologice o descrie drept un instrument care oferă beneficii ecologice, economice și sociale cu ajutorul soluțiilor inspirate de natură și care ne ajută să înțelegem avantajele oferite de natură societății umane și să mobilizăm investiții pentru a susține și a spori aceste beneficii. Cu alte cuvinte, este vorba despre o rețea formată din zone naturale, zone seminaturale și spații verzi care oferă servicii ecosistemice, care constituie baza bunăstării și calitatății vieții.

Infrastructura ecologică poate să îndeplinească diverse funcții și să aducă beneficii multiple în cadrul aceluiași teritoriu. Aceste funcții pot fi legate de mediu (de exemplu, conservarea biodiversității sau adaptarea la schimbările climatice), sociale (de exemplu, asigurarea drenării apei sau spații verzi) și economice (de exemplu, asigurarea de locuri de muncă și creșterea prețurilor proprietăților). Contrastul față de soluțiile oferite de infrastructura „gri", care în mod normal îndeplinește o singură funcție, cum ar fi drenarea apei sau transportul, face ca infrastructura ecologică să fie o soluție interesantă deoarece are posibilitatea de a rezolva mai multe probleme în același timp. Infrastructura „gri" tradițională este încă necesară, însă poate fi adesea consolidată cu ajutorul soluțiilor inspirate de natură.

De exemplu, infrastructura ecologică poate fi folosită pentru a reduce cantitatea de apă pluvială care se scurge în sistemele de canalizare și, în cele din urmă, în lacuri, râuri și pâraie, datorită capacității naturale de retenție și de absorbție a vegetației și a solurilor. În acest caz, printre beneficiile aduse de infrastructura ecologică s-ar putea număra creșterea sechestrării carbonului, o mai bună calitate a aerului, diminuarea insulelor de căldură urbană, habitate suplimentare pentru fauna sălbatică și spații de recreere. De asemenea, zonele verzi contribuie la îmbunătățirea peisajului istoric și cultural, oferind o identitate locurilor, precum și la înfrumusețarea zonelor urbane și periurbane în care trăiesc și muncesc oamenii. Cercetările arată că soluțiile de infrastructură ecologică sunt mai puțin costisitoare decât cele de infrastructură „gri" și oferă o gamă largă de beneficii conexe pentru economiile locale, pentru structura socială și pentru mediu în general.

Care sunt principalele probleme cu care se confruntă dezvoltarea infrastructurii ecologice?

Infrastructura ecologică este un concept relativ nou și complex și nu există o definiție larg acceptată. De asemenea, există un deficit de analize și indicatori cantitativi. În consecință, pentru factorii de decizie integrarea infrastructurii ecologice în peisajul politicilor de mediu reprezintă un demers dificil. Pe de altă parte, unele caracteristici ale infrastructurii ecologice contrazic această tendință. De exemplu, ecoductele și sistemele de gestionare a apelor naturale, cum ar fi acoperișurile „verzi", tind să aibă roluri clare și există criterii de măsurare a performanței lor.

Poate părea complicată și găsirea unor argumente financiare în favoarea infrastructurii ecologice, însă, pe lângă faptul că oferă beneficii multiple, după cum s-a văzut mai sus, infrastructura ecologică este adesea mai puțin costisitoare, mai solidă și mai sustenabilă. Așadar, în loc să aleagă de la început soluții „gri", de exemplu diguri și conducte pentru prevenirea inundațiilor, urbaniștii ar trebui să analizeze mai întâi beneficiile oferite de refacerea luncilor inundabile sau a zonelor umede.

În sfârșit, infrastructura ecologică se sprijină pe Strategia UE în domeniul biodiversității, dar reprezintă mai mult decât un simplu instrument de conservare a biodiversității. Ea poate avea o contribuție însemnată la realizarea obiectivelor politicilor UE privind dezvoltarea rurală și regională, schimbările climatice, gestionarea riscului de catastrofe, agricultura, silvicultura și mediul.

Care este politica europeană privitoare la infrastructura ecologică și ce acțiuni se întreprind pentru rezolvarea problemelor de mai sus?

Strategia UE privind infrastructurile ecologice susține integrarea deplină a infrastructurii ecologice în politicile UE, astfel încât să devină o componentă standard a dezvoltării teritoriale la nivelul întregii Uniuni. De asemenea, strategia recunoaște faptul că infrastructura ecologică poate contribui la aplicarea unei serii de politici UE ale căror obiective pot fi atinse prin soluții bazate pe natură și pune folosirea infrastructurii ecologice în contextul Strategiei pentru creștere economică Europa 2020.

În plus, Strategia în domeniul biodiversității urmărește să asigure „menținerea și ameliorarea ecosistemelor și a serviciilor aferente prin crearea unei infrastructuri ecologice și refacerea a cel puțin 15 % din ecosistemele degradate până în 2020".De asemenea, face apel la statele membre să identifice și să evalueze starea ecosistemelor și a serviciilor aferente la nivel național. Această acțiune va contribui la calcularea valorii economice a serviciilor ecosistemice și va promova integrarea acestor valori în sistemele contabile și de raportare la nivelul UE și la nivel național până în 2020.

Infrastructura ecologică este o noțiune acceptată și în alte sfere ale politicilor UE, mai ales în Al șaptelea program de acțiune pentru mediu, în Politica regională 2014-2020, în Directiva-cadru privind apa, în Directiva privind nitrații și Directiva privind inundațiile, precum și în Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice. Se speră că toate aceste inițiative vor duce la o mai bună utilizare a infrastructurii ecologice ca instrument de politică, precum și la găsirea de soluții practice la nivel local.

Cum contribuie AEM la aceste activități?

AEM a început să realizeze studii în domeniul infrastructurii ecologice pentru a veni în sprijinul factorilor de decizie și al publicului. În 2011, AEM a publicat raportul Infrastructura ecologică și coeziunea teritorială, care a subliniat importanța elaborării unor instrumente de identificare și evaluare a infrastructurii ecologice și a contribuit la stabilirea priorităților și a obiectivelor la nivel național și regional. Raportul a fost folosit și în cadrul Comunicării UE privind infrastructurile ecologice.

Studiul AEM denumit Analiza spațială a infrastructurii ecologice din Europa consideră că infrastructura ecologică reprezintă un concept spațial și ecologic de promovare a sănătății și a rezilienței ecosistemelor, care contribuie la conservarea biodiversității și aduce beneficii oamenilor promovând furnizarea de servicii ecosistemice, cum ar fi atenuarea schimbărilor climatice, asigurarea de habitate esențiale pentru biocenoză, precum și conectivitatea ecologică.

În curând va fi publicat un raport de monitorizare realizat de AEM și intitulat „Analizarea soluțiilor inspirate de natură – rolul infrastructurii ecologice în atenuarea efectelor riscurilor naturale legate de vreme și de schimbările climatice". Raportul folosește informații din rapoartele precedente pentru a ilustra modul în care infrastructura ecologică contribuie la atenuarea efectelor adverse ale fenomenelor meteorologice și climatice extreme, care se numără printre cele mai costisitoare și mai distructive riscuri naturale la nivel european și mondial. Raportul pune accentul pe anumite tipuri de fenomene, care vor fi, foarte probabil, exacerbate de schimbările climatice caracteristice prezentului, și anume: alunecările de teren, avalanșele, inundațiile și inundarea zonelor de coastă ca urmare a furtunilor. În plus, raportul atinge și subiectul infrastructurii ecologice și al serviciilor ecosistemice care contribuie la reglarea climei la nivel global.

Gorm Dige

Interviu publicat în ediția nr. 2015/3 a buletinului informativ AEM, septembrie 2015.

Permalinks

Geographic coverage

Temporal coverage

Acţiuni asupra documentului