următorul
anteriorul
articole

Article

O tapiserie a vieţii

Article Publicată 2010-03-22 Data ultimei modificări 2023-03-21
Biodiversitatea – „ecosistemul” care ne întreţine viaţa

Natura foloseşte numai firele cele mai lungi pentru a-şi ţese modelele, aşa că fiecare bucăţică de pânză dezvăluie organizarea întregii tapiserii

Richard P. Feynman, Fizician şi câştigător al Premiului Nobel

Vorbind despre dispariţia păsărilor cântătoare, a speciilor de plante şi a insectelor din peisajele începutului anilor ’60, scriitorul Aldous Huxley a spus că „pierdem jumătate din obiectul poeziei”.

Huxley tocmai citise o nouă carte răsunătoare, „Silent Spring”, scrisă de biologul american Rachel Carson. Publicată prima dată în 1962, cartea a fost amplu citită şi analizată, aceasta contribuind la stârnirea preocupării publice cu privire la utilizarea pesticidelor, la poluare şi la mediu în general. Fără a trivializa a ceea ce se întâmpla, referinţa lui Huxley la pierderea culturală surprinde esenţa biodiversităţii, un cuvânt şi un concept pe care deseori ne străduim să-l explicăm.

Biodiversitatea este formată din două cuvinte: „biologic” şi „diversitate”. Aceasta cuprinde varietatea tuturor organismelor vii în cadrul şi între specii. În final, biodiversitatea este natura în toate formele sale.

Un ecosistem reprezintă o comunitate de plante, animale şi microorganisme, precum şi interacţiunile acestora cu mediul. De la întâlnirea trecătoare a unei albine cu o plantă înflorită vara pe o pajişte, până la marile interacţiuni permanente dintre aer, apă şi sol – ecosistemele întruchipează elementele fundamentale ale vieţii pe pământ.

În timp ce adună nectar, albinele culeg şi polenul de pe o floare şi îl depun pe alta, realizând astfel polenizarea. Apar flori noi care interacţionează cu aerul de deasupra şi cu solul şi apa de dedesubt. Spre exemplu, copacii. Frunzele lor ne curăţă aerul şi rădăcinile lor ne purifică apa absorbind nutrienţii.  De asemenea, rădăcinile stabilizează şi hrănesc solul – chiar şi după ce copacii mor. Dacă scoateţi copaci dintr-un ecosistem, calitatea aerului, a apei şi a solului vor fi imediat afectate. Dacă introduceţi copaci într-un ecosistem, chiar şi în mediul urban, aceştia vor avea ca efect răcorirea aerului şi ameliorarea acestuia.

Toţi facem parte din acest „sistem”, însă deseori uităm acest lucru. Încă de când primii noştri strămoşi au început să utilizeze albinele, plantele cu flori şi pajiştile pentru a produce hrană prin ceea ce numim acum agricultură, modelăm şi schimbăm în permanenţă biodiversitatea. Speciile şi plantele produse în fermă au devenit produse a căror valoare intrinsecă a devenit una monetară. După agricultură, a urmat industrializarea şi, oriunde mergem, natura trebuie să ne urmeze - indiferent de cât de dăunător ar fi.

Am parcurs un ciclu complet: prin industrializarea vieţii noastre, inclusiv a agriculturii, am industrializat până la urmă natura. Creştem insecte, animale şi cultivăm plante pentru comercializare, alegând caracteristicile potrivite nouă şi nevoilor noastre. Diversitatea biologică este ameninţată la nivel general şi molecular.

Natura este deseori percepută ca un lux: conservarea speciilor poate fi foarte de dorit, pierderea lor poate fi tragică, însă în cele din urmă, pare să fie un preţ pe care merită să-l plătim dacă prin aceasta, oamenii îşi păstrează locurile de muncă iar  veniturile cresc.

Desigur, realitatea este cu totul alta. De exemplu, albinele.

Speciile de albine sălbatice sunt deja pe cale de dispariţie în multe părţi ale Europei. Populaţiile de albine existente acum sunt deseori varietăţi noi care au devenit sălbatice. Acum populaţiile de albine sunt afectate peste tot în lume. Albinele se confruntă cu o serie de probleme grave de la pesticide la acarieni şi boli, până la un fond genetic slăbit. Un sondaj realizat de membrii Asociaţiei Apicultorilor Britanici (BBKA) a constatat că numărul albinelor a scăzut cu 30% în perioada iernii 2007-2008. Aceasta reprezintă o pierdere de peste 2 miliarde de albine care costă economia 54 milioane de lire sterline.

Ideea este, aşa cum o demonstrează acest exemplu şi altele care urmează, că pierderea diversităţii nu facilitează dezvoltarea economică, ci o subminează.

Stiaţi?

  • Biodiversitatea reprezintă natura în toate formele sale.
  • Un ecosistem este o comunitate de plante, animale şi microorganisme, precum şi interacţiunile acestora cu mediul înconjurător.
  • Un „serviciu al ecosistemului” este o resursă sau un proces care ne este oferit de natură. Printre exemplele de servicii ale ecosistemului se numără asigurarea hranei şi a apei potabile, polenizarea culturilor şi beneficii culturale precum cele recreaţionale şi spirituale.(3)

2010 – biodiversitatea în centrul atenţiei

În 2002, guvernele lumii s-au anagjat pentru reducerea ratei pierderii biodiversităţii până în 2010. Uniunea Europeană a mai făcut un pas şi a pledat pentru oprirea totală a pierderii biodiversităţii în Europa până în 2010. Însă o evaluare a Agenţiei Europene de Mediu (AEM)(1) arată că, în ciuda progreselor realizate în unele domenii, ţinta UE nu va fi atinsă. Într-adevăr, pierderea biodiversităţii are loc încă cu o viteză fără precedent.

Anul 2010 a fost declarat de Naţiunile Unite Anul Internaţional al Biodiversităţii, subiectul urmând a fi supus unei examinări şi unei dezbateri intense pe parcursul anului. Faptul că ţinta nu a fost atinsă a produs deja discuţii serioase în interiorul Uniunii cu privire la acţiunile care sunt necesare pentru a conserva biodiversitatea.

Ce se întâmplă cu biodiversitatea noastră?

Europa a făcut unele progrese în ceea ce priveşte protecţia biodiversităţii. În ultimii 30 de ani, Uniunea Europeană a dezvoltat o reţea de aproape 25 000 de arii protejate(1) în toate ţările membre ale Uniunii în încercarea de a proteja biodiversitatea. Aceasta reprezintă în jur de 880 000 km2, adică 17% din teritoriul UE. Această arie vastă de situri, denumită Natura 2000, reprezintă cea mai mare reţea de arii protejate din lume.

Legislaţia privind emisiile atmosferice (poluarea aerului), calitatea apei potabile şi tratarea apelor uzate a avut rezultate pozitive şi pentru biodiversitate.  Spre exemplu, ploaia acidă care a devastat pădurile din nordul Europei nu mai reprezintă o problemă majoră. Agricultura devine tot mai mult armonizată cu mediul înconjurător, deşi mai sunt încă multe de făcut. În general, calitatea apei s-a ameliorat în cazul apele dulci.

Însă biodiversitatea continuă să se piardă la toate nivelurile. Gheţarii din mările arctice se reducîn timpul verii şi se subţiază mai repede ca niciodată. În 2007, suprafaţa gheţii era jumătate din cea măsurată în anul 1950. Acest fapt are consecinţe asupra tuturor organismelor vii care populează zona - de la cele microscopice din gheaţă până la urşii polari şi oameni. Aşa cum se va explica mai jos, gheţarii se topesc şi în lanţurile muntoase ale Europei, acest fenomen având consecinţe grave asupra a zeci de milioane de europeni.

În lume, peste un miliard de oameni depind de pescuit pentru a-şi asigura hrana şi traiul. Însă jumătate din toate zonele naturale de pescuit au fost exploatate la maxim. Mare parte a pescuitului comercial actual este expusă riscului de a se prăbuşi până în 2050 dacă tendinţele actuale nu sunt schimbate. Revenind pe uscat, pădurile tropicale sunt decimate pentru hrană (de exemplu, producţia de soia şi carnea de vită) şi biocombustibili (de exemplu, uleiul de palmier) – dezvoltări care nu ţin cont de multele servicii ecologice preţioase pe care le oferă pădurile.

În ultimii 20 de ani, populaţiile de fluturi din Europa au scăzut cu 60%(3). Fluturii reprezintă indicatori de mediu valoroşi deoarece aceştia sunt sensibili la cele mai subtile schimbărilor ale habitatului. Dispariţia acestora indică o schimbare de mediu mult mai mare, pe care abia începem să o înţelegem.

De ce este biodiversitatea atât de importantă pentru noi?

Biodiversitatea oferă o gamă largă de „servicii ale ecosistemului” pe care le luăm ca atare. Să ne gândim la insectele care ne polenizează culturile; solurile, sistemele de rădăcini ale copacilor şi rocile care ne purifică apele; organismele care ne descompun deşeurile sau copacii care ne curăţă aerul. Să ne gândim la valoarea naturii, la frumuseţea ei şi la valorificarea acesteia în scopuri recreative.

Acestea sunt numai câteva dintre „serviciile ecosistemului” care fac posibilă viaţa pe pământ. Însă am pierdut legătura cu multe dintre aceste servicii fundamentale care ne întreţin viaţa şi rareori le vedem ori le apreciem pentru ceea ce reprezintă. Acest fapt are implicaţii majore pentru natura noastră.

Natura schimbătoare a problemelor de mediu

În anii ’60, ’70 şi ’80, mediul înconjurător a fost înţeles ca un ansamblu de sisteme separate. Politicile şi campaniile de conştientizare s-au orientat deseori spre probleme specifice: smogul din aer, substanţele chimice care sunt deversate în râuri din fabrici, distrugerea Amazonului, situaţia dificilă a tigrilor, clorofluorocarburile din cutiile de aerosoli. Cauzele au fost înţelese ca fiind liniare sau specifice şi au fost abordate separat.

Astăzi, înţelegem diferit presiunile asupra mediului nostru înconjurător. Acestea nu sunt uniforme şi nici localizate geografic. Ceea ce au acestea în comun este faptul că în general rezultă - în mod direct sau indirect - din activitatea umană. Modelele noastre de producţie, comerţ şi consum reprezintă forţe extrem de puternice care, în acelaşi timp, stau la baza societăţilor noastre şi ne determină stilul de viaţă, dar şi calitatea vieţii şi a mediului.

Unind punctele

Să ne gândim la cartea de desenat a unui copil. Un copil creează o imagine prin unirea punctelor – începând cu numărul unu şi sfârşind cu cel mai mare număr undeva în altă parte pe pagină. La început, imaginea nu prea are sens, însă încet apare ceva coerent. Percepţia noastră asupra problemelor esenţiale cu care se confruntă societatea s-a transformat din puncte izolate în conturul unei imagini. Nu avem imaginea completă, însă începem să vedem modelul.

Biodiversitatea dispare cu o viteză alarmantă în mare parte datorită faptului ca nu am folosit natura în mod adecvat pentru a susţine producţia, consumul şi comerţul în economia noastră globalizată. Faptul că nu am reuşit să estimăm o valoare a capitalului nostru natural înseamnă că preţul pus pe copacii şi pădurile noastre, pe apa noastră, pe sol şi aer este mic sau inexistent.

Într-o economie în care bunăstarea naţională este estimată în funcţie de volumul producţiei unei ţări şi în care profiturile în creştere pe fiecare trimestru sunt mai importante decât anotimpurile, este deseori greu să şi observăm natura. Deseori, capitalul nostru natural nu reprezintă nici măcar unul dintre punctele de pe pagină.

Gestionarea viitorului

Ne aflăm din nou într-un moment al reflecţiei şi oportunităţilor. Presiunile cu care ne confruntăm - fie că sunt economice ori legate de energie, sănătate sau mediu - pot fi rezolvate. Datorăm acest lucru generaţiilor viitoare. Vom reuşi cel mai bine dacă recunoaştem că ştim foarte puţine despre mediul nostru natural, complexitatea sa şi efectele pe care le avem asupra acestuia. Trebuie să ne redescoperim umilinţa şi să privim din nou cu uimire la ceea ce se află în jurul nostru.

Pentru mai multe informaţii, vizitaţi pagina de internet a AEM despre biodiversitate, la adresa: http://www.eea.europa.eu/themes/biodiversity

În obiectiv: schimbările climatice şi biodiversitatea

Ecosistemele sunt în general destul de flexibile. Însă, dincolo de anumite praguri cunoscute drept „puncte critice”, ecosistemele se pot prăbuşi şi se pot transforma în stări complet diferite cu impacturi potenţiale considerabile asupra oamenilor. Schimbările climatice ameninţă să submineze servicii esenţiale ale ecosistemului, precum producerea apei curate şi a solurilor fertile, care stau atât la baza calităţii vieţii, cât şi a economiei. Nu ştim care vor fi impacturile totale ale schimbărilor climatice asupra biodiversităţii. Însă ştim că abordarea pierderii biodiversităţii şi a schimbărilor climatice trebuie să se facă simultan dacă dorim să protejăm mediul înconjurător. Serviciile ecosistemului care ajută în prezent la limitarea schimbărilor climatice, precum absorbţia CO2 din atmosferă de către soluri, oceane şi păduri, sunt grav ameninţate.

Un raport recent al AEM privind evaluarea stării biodiversităţii în Europa ne arată că schimbările climatice au un efect vizibil asupra acesteia. Raportul „Progrese pentru atingerea ţintei privind biodiversitatea în Europa pentru 2010”(4) a examinat 122 de specii comune de păsări din Europa şi a descoperit că 92 dintre acestea au fost afectate negativ de schimbările climatice, în timp ce 30 au fost afectate pozitiv. Aceasta indică faptul că ne putem aştepta la schimbări uriaşe legate de biodiversitate şi ecosisteme în Europa ca rezultat al schimbărilor climatice.

Raportul mai arată şi că fluturii de câmpie sunt într-o scădere drastică; populaţiile acestora au scăzut cu 60% din 1990 şi nu există semne de stabilizare. Principalul factor determinant al acestei scăderi se consideră a fi schimbările produse în exploatarea terenurilor din mediul rural — în principal intensificarea agriculturii şi abandonarea terenurilor de către agricultori. Deoarece marea parte a păşunilor din Europa necesită o prezenţă activă a oamenilor sau a animalelor acestora, şi fluturii depind de perpetuarea acestor activităţi.

  1. EEA, 2009, SEBI: http://www.eea.europa.eu/publications/progress-towards-the-european-2010-biodiversity-target
  2. http://ec.europa.eu/environment/nature/natura2000/db_gis/pdf/area_calc.pdf
  3. http://www.cbd.int/convention/articles.shtml?a=cbd-02
  4. EEA, 2009, SEBI: http://www.eea.europa.eu/publications/progress-towards-the-european-2010-biodiversity-target

Permalinks

Acţiuni asupra documentului