Scenarii şi studii anticipate - contextul politicii

Nivelul global

Administrarea ecologică beneficiază de o reţea densă de acorduri şi instituţii internaţionale. Cele mai relevante cadre ale politicii de mediu pe termen lung sunt Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC), Convenţia privind biodiversitatea şi obiectivele de dezvoltare ale mileniului. Obiectivele politicii pe termen mediu şi lung stau la baza convenţiilor internaţionale de mediu, de exemplu Convenţia de la Viena pentru protecţia stratului de ozon şi Protocolul aferent de la Montreal privind substanţele care diminuează stratul de ozon şi Convenţia de la Stockholm privind poluanţii organici persistenţi (POP).

Nivelul european

Strategia de dezvoltare durabilă a Uniunii Europene (SDD) prevede un plan de abordare consecventă a şapte provocări importante pe termen mediu până la lung de dezvoltare durabilă, precum schimbările climatice, energia nepoluantă şi transporturile durabile şi consumul şi producţia durabilă. O serie de directive europene urmăresc în mod concret obiectivele pe termen lung, în special în domeniul schimbărilor climatice şi al politicii energetice. Pot fi observate dezvoltări similare în statele membre ale UE - mai multe dintre ele au programe de previzionare instituţionalizate în cadrul administraţiilor lor naţionale.

Planificarea pe termen lung este mai puţin avansată în Europa de Sud-Est şi în ţările din Europa de Est, Caucaz şi Asia Centrală, unde este vizată mai mult reformarea politicilor de mediu, a legilor şi a regulamentelor şi consolidarea conformităţii. Totuşi, iniţiativele sunt în curs de desfăşurare, pentru a ajuta la evitarea conflictelor în jurul resurselor naturale limitate şi, de asemenea, pentru a sprijini utilizarea durabilă de ansamblu şi protecţia resurselor naturale (a se vedea exemplele oferite în prezentarea generală a studiilor anticipate).