următorul
anteriorul
articole

Despre instrumentele de politică

Pagină Data ultimei modificări 2016-04-20
This page was archived on 2015-11-19 with reason: Content is outdated
Politicile au un rol esenţial în determinarea stării mediului nostru. UE are 35 de ani de experienţă în elaborarea politicilor de mediu, timp în care au fost stabilite mai bine de 200 de acte juridice şi au fost prevăzute căi strategice. Iniţial, politica s-a concentrat asupra reglementării normelor tehnice. Treptat, spectrul instrumentelor de politică s-a extins, recunoscând că nu există un instrument unic de politică universală care să poată oferi soluţii la toate problemele. Al 6-lea Program de acţiune pentru mediu al UE promovează o îmbinare de instrumente: cerinţe legale (măsuri de „comandă şi control”), transfer tehnologic, instrumente de piaţă, dispoziţii privind răspunderea de mediu, cercetarea, achiziţii publice ecologice şi acorduri şi scheme voluntare. Studiile AEM privind eficienţa politicilor arată că dezvoltarea instituţională poate fi la fel de importantă precum proiectarea politicii în sine.

Pachetul legislativ de mediu al UE este recunoscut ca fiind unul dintre cele mai puternice din lume. Acesta funcţionează - atunci când este pe deplin pus în aplicare şi executat. Fără acesta, mediul nostru ar arăta destul de diferit. Ne-am curăţat apele şi aerul, am eliminat unele substanţe care diminuează stratul de ozon şi am dublat ratele de reciclare a deşeurilor. Maşinile noastre poluează mai puţin; fără îmbunătăţirile aduse de catalizatoare în ultimii 20 de ani, unele emisii ar fi la un nivel de zece ori mai mare decât cel actual.

În prezent, Strategia de dezvoltare durabilă a UEasigură cadrul general pe termen lung, având drept obiectiv crearea de sinergii între obiectivele de mediu, sociale şi cele economice. Tratatul UE impune includerea protecţiei mediului în definirea şi punerea în aplicare a tuturor politicilor Comunităţii, precum energie, agricultură şi transport. Această „integrare a mediului” ajută la prevenirea problemelor de la sursă, în locul utilizării doar a soluţiilor „de ultim moment”.

UE lucrează la o abordare mai integrată a proceselor de elaborare de politici, ghidată de principiul evaluării impactului şi al unei reglementări mai bune. Aceasta include şi recomandări pentru îmbunătăţirea participării publicului la gestionarea interacţiunilor dintre ştiinţă, tehnologii şi societate - cerinţe preliminare pentru aplicarea principiului precauţiei.

Instrumentele de piaţă, precum permisele negociabile ale poluanţilor şi taxele de mediu sunt pe prima pagină a agendei UE. Acestea vizează integrarea costurilor de sănătate şi mediu ale activităţilor economice în preţurile pieţei şi impunerea unui preţ pe utilizarea resurselor naturale precum aerul, apa şi solul. Printre exemplele recente se numără schema UE de comercializare a emisiilor şi taxa de mediu armonizată, cum ar fi Directiva privind impozitarea produselor energetice şi Directiva „Eurovignette” pentru transportul de mărfuri. Eliminarea subvenţiilor dăunătoare mediului reprezintă tot o prioritate. Cartea verde din 2007 privind instrumentele de piaţăpentru mediu şi obiectivele politice asociate confirmă ideea unei reforme a taxei de mediu, adică trecerea de la impozitarea muncii la impozitarea mediului.

„Socialismul nu a spus adevărul economic. Capitalismul poate să nu spună adevărul ecologic." (Lester Brown, Conferinţa Fortune Brainstorm, 2006).

Permalinks

Acţiuni asupra documentului