Unelte personale

următorul
anteriorul
articole

Salt la conţinut. | Salt la navigare

Sound and independent information
on the environment

Locaţia curentă este: Prima pagină / Semnale de mediu - Bunăstarea şi mediul / Semnale de mediu 2013 / Articole / Calitatea aerului din interior

Calitatea aerului din interior

Schimba limba
Mulţi dintre noi am putea să ne petrecem până la 90 % din timp în interior – acasă, la locul de muncă sau la școală. Calitatea aerului pe care îl respirăm în interior are, de asemenea, un impact direct asupra sănătăţii noastre. Ce anume determină calitatea aerului din interior? Există vreo diferenţă între poluanţii aerului din interior și ai aerului din exterior? Cum putem îmbunătăţi calitatea aerului din interior?

 Image © Jose AS Reyes | Shutterstock

Pentru mulţi dintre noi poate fi o surpriză să aflăm că aerul de pe o stradă urbană cu un trafic mediu ar putea să fie în realitate mai curat decât aerul din sufrageriile noastre. Studiile recente indică faptul că anumiţi poluanţi atmosferici pot exista în concentraţii mai mari în spaţiile interioare decât în exterior. În trecut, se acorda o atenţie semnificativ mai mică poluări aerului din interior, comparativ cu poluarea aerului din exterior, în special cea produsă de emisiile industriale și din transporturi. În ultimii ani, însă, ameninţările reprezentate de expunerea la poluarea aerului din interior au devenit mai vizibile.

Imaginai-vă o casă recent zugrăvită, cu mobilă nouă... Sau un loc de muncă unde se simte foarte puternic mirosul produselor de curăţenie… Calitatea aerului din casele noastre, de la locul de muncă sau din alte spaţii variază considerabil, în funcţie de materialele utilizate pentru construcţia locului respectiv, pentru curăţarea acestuia și de scopul camerei respective, precum și de modul în care utilizăm și ventilăm spaţiul respectiv.

Calitatea precară a aerului din interior poate fi deosebit de nocivă pentru grupurile vulnerabile, precum copiii, persoanele în vârstă și cele cu boli cardiovasculare și cronice, precum astmul.

Printre principalii poluanţi ai aerului din interior se numără radonul (un gaz radioactiv format în sol), fumul de ţigară, gazele sau particulele provenind de la arderea combustibililor, substanţele chimice și alergenii. Monoxidul de carbon, dioxid de azot, particulele și compușii organici volatili pot fi găsiţi atât în exterior, cât și în interior.

Măsurile de politică pot fi utile

Unii poluanţi ai aerului din interior și impactul acestora asupra sănătăţii sunt mai bine cunoscuţi și li se acordă o mai mare atenţie din partea publicului, faţă de alţii. Interzicerea fumatului în spaţiile publice ilustrează acest lucru.

În multe ţări, interzicerea fumatului în diverse locuri publice a fost destul de controversată, înainte de introducerea legislaţiei relevante. De exemplu, în câteva zile de la intrarea în vigoare a interdicţiei în Spania, în ianuarie 2006, a existat o mișcare din ce în ce mai importantă de afirmare a ceea ce multă lume considera a fi propriul drept de a fuma în spaţii publice interioare. Interdicţia a condus însă și la o mai mare conștientizare în rândul publicului. În zilele care au urmat intrări în vigoare a interdicţiei, 25 000 de spanioli pe zi au apelat la consiliere medicală pentru a renunţa la fumat.

Percepţia publică s-a schimbat foarte mult în ceea ce privește fumatul în locurile publice și în transportul în comun. Numeroase companii aeriene au început să interzică fumatul în cadrul zborurilor pe distanţe scurte în anii 1980 și apoi în cadrul celor pe distanţe lungi în anii 1990. În prezent este de neconceput în Europa să se permită ca nefumătorii să fie expuși fumatului pasiv în transportul în comun.

Astăzi, numeroase ţări, inclusiv toate ţările AEM, au introdus acte legislative care limitează sau interzic fumatul în interior în spaţiile publice. După o serie de rezoluţii și recomandări fără caracter obligatoriu, Uniunea Europeană a adoptat la rândul său în 2009 o rezoluţie în care solicita statelor membre UE să adopte și să pună în aplicare legi pentru protecţia deplină a cetăţenilor lor împotriva expunerii la fumul de tutun în mediu.

Interdicţiile referitoare la fumat au îmbunătăţit calitatea aerului din interior. Poluanţii cauzaţi de fumul de tutun în mediu sunt în scădere în spaţiile publice. În Republica Irlanda, de exemplu, măsurătorile poluanţilor atmosferici în spaţiile publice în Dublin înainte și după introducerea unei interdicţii privind fumatul au arătat scăderii cu până la 88 % în legătură cu anumiţi poluanţi atmosferici care se găsesc în fumul de tutun din mediu.

La fel ca în cazul poluanţilor exteriori, impactul poluanţilor atmosferici din interior nu se limitează exclusiv la sănătatea noastră. Ei sunt însoţiţi și de costuri economice ridicate. Doar expunerea la fumul de tutun în mediul ambiant la locul de muncă în UE este estimată la peste 1,3 miliarde EUR costuri medicale directe și peste 1,1 miliarde EUR costuri indirecte legate de pierderi în productivitate în 2008.

Poluarea aerului din interior

Poluarea în interior înseamnă mai mult decât fumul de tutun

Fumatul nu este singura sursă de poluare a aerului din interior. Potrivit lui Erik Lebret, de la Institutul Naţional pentru Sănătate Publică și Mediu (RIVM) din Regatul Unit, „nu lăsăm poluarea atmosferică la ușă când intrăm înăuntru. Majoritatea poluanţilor din exterior pătrund în casele noastre, unde ne petrecem majoritatea timpului. Calitatea aerului din interior este afectată de numeroși alţi factori, inclusiv gătitul, sobele pe lemn, lumânările pe care le ardem sau beţișoarele parfumate, utilizarea de produse de consum precum ceruri și lacuri pentru curăţarea suprafeţelor, materialele de construcţie, precum formaldehida din placaj și substanţele ignifuge din numeroase materiale. Şi apoi mai există și radonul care provine din soluri și materiale de construcţie”.

Ţările europene încearcă să elimine unele dintre aceste surse de poluare a aerului din interior. Potrivit lui Lebret, „încercăm să înlocuim substanţe mai toxice cu unele mai puţin toxice sau să găsim procese care reduc emisiile, precum în cazul emisiilor de formaldehidă din placaj. Un alt exemplu poate fi observat în reducerea anumitor materiale care emit radon utilizate în construcţia pereţilor. Aceste materiale au fost utilizate în trecut, dar utilizarea lor este de atunci restricţionată”.

Adoptarea legilor nu este singura modalitate prin care se poate îmbunătăţi calitatea aerului pe care îl respirăm; putem cu toţii să luăm măsuri pentru a controla și a reduce particulele și substanţele chimice transportate de aer în spaţiile interioare.

Acţiunile mărunte, precum ventilarea spaţiilor închise, pot ajuta la îmbunătăţirea calităţii aerului din jurul nostru. Totuși, unele dintre acţiunile noastre bine intenţionate ar putea în realitate să aibă efecte negative. „Ventilaţia este necesară, dar nu în exces, deoarece înseamnă o pierdere substanţială de energie, conducând la o mai multă încălzire și la utilizarea de combustibili fosili și, în consecinţă, înseamnă creșterea poluării atmosferice. Ar trebui să ne gândim la acest lucru ca la o utilizare mai inteligentă a resurselor noastre în general”.

Informaţii suplimentare

Geographical coverage

[+] Show Map

Acţiuni asupra documentului

Observații

Agenţia Europeană de Mediu (AEM)
Kongens Nytorv 6
1050 Copenhaga K
Danemarca
Telefon: +45 3336 7100