Unelte personale

Notificări
Primiți notificări cu privire la rapoarte şi produse noi. Frecvenţă: 3-4 e-mailuri / lună
Abonamente
Înscriere pentru a primi rapoartele noastre (pe hârtie şi/sau în format electronic) şi buletinul nostru informativ electronic trimestrial
Urmăriți-ne
Pictograma Twitter Twitter
Pictogramă Facebook Facebook
Pictogramă YouTube Canal YouTube
Logo RSS Feed RSS
Mai mult

Write to us Write to us

For the public:


For media and journalists:

Contact EEA staff
Contact the web team
FAQ

Call us Call us

Reception:

Phone: (+45) 33 36 71 00
Fax: (+45) 33 36 71 99


următorul
anteriorul
articole

Salt la conţinut. | Salt la navigare

Sound and independent information
on the environment

Locaţia curentă este: Prima pagină / Semnale de mediu - Bunăstarea şi mediul / Semnale de mediu 2012 / Articole / „Reglarea” preţului?

„Reglarea” preţului?

Schimba limba
Topics: , ,
Pentru a-și scoate populaţia din sărăcie multe economii din ţările în curs de dezvoltare se bazează pe exploatarea resurselor naturale, ceea ce poate produce daune sistemelor naturale de care depind. Soluţiile pe termen scurt subminează deseori bunăstarea populaţiei pe termen lung. Pot oare guvernele să ajute pieţele pentru a fixa preţul „corect” pentru serviciile naturii și a influenţa opţiunile economice? Iată ce înseamnă pentru Burkina Faso, mai îndeaproape, utilizarea apei în producţia de bumbac.
Shopping trolleys

Shopping trolleys  Image © Shutterstock

La nivel mondial, 99 % din fermierii care cultivă bumbac trăiesc în ţări în curs de dezvoltare. Aceasta înseamnă că pesticidele se folosesc în regiuni în care gradul de analfabetism este ridicat și cel de sensibilizare în materie de siguranţă este scăzut, atât mediul cât și vieţile oamenilor fiind astfel expuse riscului.

Steve Trent, Director al Fundaţiei pentru Justiţie în domeniul Mediului

La nivel global, peste un miliard de oameni trăiesc într-o „sărăcie extremă”, conform definiţiei subzistenţei, care a fost dată de Banca Mondială în echivalentul a mai puţin de 1,25 USD pe zi. și, deși rata populaţiei la nivel mondial care trăiește în sărăcie a scăzut drastic în ultimii 30 de ani, un număr mare de ţări, dintre care o mare parte din Africa, au depus eforturi pentru a progresa.

În aceste ţări, activitatea economică se bazează pe exploatarea resurselor naturale, adică pe agricultură, silvicultură, industria minieră și altele. Prin urmare, eforturile depuse pentru favorizarea creșterii economice în vederea satisfacerii nevoilor populaţiilor în creștere accelerată pot supune ecosistemele unei presiuni considerabile.

În multe cazuri, resurse ca bumbacul, sunt cultivate sau extrase în ţări în curs de dezvoltare și exportate spre regiuni mai bogate, precum Europa. Această realitate oferă un rol important consumatorilor din lumea industrializată: de a ajuta, poate, la scoaterea din sărăcie a „acelui miliard” de oameni; de a le reduce, poate, șansele prin producerea de daune asupra sistemelor naturale de care depind aceștia.

„Aurul alb”

Copyright: ShutterstockÎn Burkina Faso, care este o ţară aridă, fără ieșire la mare și foarte săracă, amplasată în partea de sud a Saharei, bumbacul este o afacere de proporţii. De fapt, aceasta este o afacere de proporţii considerabile. Datorită unei creșteri accelerate a producţiei din ultimii ani, Burkina Faso a devenit acum primul producător de bumbac din Africa. „Aurul alb”, cum este numit în regiune, reprezenta în 2007 pentru Burkina 85 % din veniturile din export și 12 % din producţia economică.

În mod esenţial, câștigurile din bumbac sunt larg răspândite. Sectorul în cauză ocupă 15-20 %, din forţa de muncă, asigurând venituri directe pentru 1,5-2 milioane de oameni. Și, în calitate de promotor principal al creșterii economice din ultimul deceniu, acest sector a produs venituri din impozite care pot asigura fonduri pentru realizarea de îmbunătăţiri în domenii ca sănătatea și educaţia.

Pentru oamenii din Burkina Faso, beneficiile cultivării bumbacului sunt evidente. Costurile sunt deseori mai puţin evidente.

Un sfert din populaţie nu are acces la o sursă sigură de apă potabilă. Peste 80 % sunt fermieri la limita subzistenţei, care folosesc apa pentru a-și satisface nevoile primare de hrană și adăpost. și, potrivit Organizaţiei Meteorologice Mondiale, cererea anuală de apă depășește cantitatea disponibilă cu 10 % până la 22 %.

În acest context, creșterea enormă a producţiei de bumbac din ultimii ani pare riscantă. Bumbacul este o cultură însetată, adică necesită irigaţii în lunile mai aride, și consumă mult mai multă apă decât alte culturi larg răspândite.

Alocarea de apă pentru producţia de bumbac presupune direcţionarea apei din alte locuri unde poate fi utilizată. Cea mai mare parte a recoltei este exportată, ceea ce înseamnă că se folosesc cantităţi mari de apă pentru a satisface cererea consumatorilor din străinătate. Acest proces se numește export de „apă virtuală”.

Jumătate din bumbacul din Burkina Faso este exportat în China, unde este vândut filaturilor și, de acolo, producătorilor de îmbrăcăminte care deservesc pieţele mondiale. La capătul lanţului de aprovizionare, consumatorii de produse din bumbac importă efectiv un volum semnificativ de apă, uneori din părţi ale lumii care sunt mult mai aride. În cazul bumbacului, potrivit unui studiu s-a descoperit că 84 % din amprenta de apă a Europei se află în afara Europei.

În cazul ţărilor aride precum Burkina Faso, în mod normal este de preferat să se importe produse care implică o cantitate semnificativă de apă, nu să se exporte astfel de produse. La urma urmei, „apa virtuală” poate însemna faptul că nu rămâne suficientă apă pentru populaţia autohtonă și ecosisteme. Acestea fiind spuse, singura cale de a judeca dacă este bine ca Burkina Faso să folosească apă pentru a cultiva bumbac este de a evalua toate costurile și beneficiile comparativ cu alte utilizări ale apei. Conceptul în sine de apă virtuală nu ne poate spune cum să gospodărim cel mai bine apa, chiar dacă ne oferă informaţii foarte utile despre impacturile producţiei noastre și ale opţiunilor noastre de consum.

Concepte privind Apa, pe scurt

Amprenta de apă și apa virtuală reprezintă concepte care ne ajută să înţelegem cantitatea de apă pe care o consumăm.

O amprentă de apă reprezintă volumul de apă potabilă folosită pentru a produce bunurile și serviciile consumate de către o persoană sau o comunitate, ori produsă de către o companie. Aceasta este compusă din trei elemente. Amprenta de apă albastră reprezintă volumul de apă de suprafaţă și din pânza freatică folosită pentru a produce bunuri și servicii. Amprenta de apă verde reprezintă cantitatea de apă din precipitaţii folosită în producţie. Iar amprenta de apă gri reprezintă volumul de apă poluată în urma producţiei.

    Orice bun sau serviciu exportat implică și exportul de „apă virtuală” — apa utilizată la producerea bunului sau serviciului respectiv. Exporturile de apă virtuală au loc atunci când un bun sau serviciu este consumat în afara bazinului hidrografic din care s-a extras apa.

    În cazul ţărilor sau zonelor importatoare, importul de „apă virtuală” permite ca resursele autohtone de apă să fie utilizate în alte scopuri, care pot fi foarte utile pentru ţările cu deficit de apă. Din păcate, multe ţări care exportă apă virtuală au un deficit de apă, dar și o climă însorită care este propice pentru producţia agricolă. În aceste ţări cu deficit de apă, exportul de apă virtuală duce la suprasolicitarea resurselor de apă și deseori la costuri sociale și economice, deoarece nu este suficientă apa disponibilă pentru alte activităţi și nevoi.

    Sursa: Water Footprint Network (Reţeaua amprentei de apă)

    Mai multă poluare, mai puţine păduri

    Consumul de apă nu este singura preocupare asociată cu producţia de bumbac în Burkina Faso. Cultivarea bumbacului presupune, de regulă, utilizarea intensă de pesticide. Într-adevăr, bumbacul presupune o rată de utilizare a pesticidelor la nivel mondial de 16 %, în ciuda faptului că acoperă numai 3 % din terenul cultivat la nivel global.

    Impacturile pot fi grave pentru populaţia locală și ecosisteme. Dar, deoarece oamenii care folosesc pesticide nu simt toate aceste efecte și poate nici nu le știu pe toate, aceștia nu le vor reflecta în totalitate în deciziile pe care le iau. Din acest motiv, este importantă educarea și informarea cultivatorilor locali în legătură cu pesticidele și efectele lor.

    Apa nu este singura resursă care se folosește. O altă resursă esenţială este terenul. Așa cum se procedează în majoritatea locurilor, în Burkina Faso, terenurile pot fi folosite în multe feluri. Oare cei din Burkina Faso câștigă mai mult din folosirea terenului la cultura bumbacului?

    Copyright: IHH Humanitarian Relief Foundation/Turkey„La vârsta de numai opt ani, Modachirou Inoussa își ajuta deja părinţii pe plantaţiile de bumbac. Pe 29 iulie 2000, Modachirou a muncit din greu și a fugit spre casă însetat. Pe drum, a găsit un recipient gol și a adunat în el puţină apă dintr-un canal pentru a bea. În acea seară, băiatul nu s-a mai întors acasă. În urma unei căutări prin sat, corpul său a fost găsit lângă o sticlă goală de Callisulfan.”

    Otrăvire cu Endosulfan în Africa de Vest, raportat de PAN UK (2006)

    Ceea ce este bine pentru unul poate să nu fie bine pentru toţi

    Această problemă nu este pasivă. Suprafaţa împădurită din Burkina Faso a scăzut în perioada 1990–2010 cu 18 %, în parte din cauza agriculturii care ia amploare, iar rata de pierdere este în creștere accelerată. Un proprietar de pădure din Burkina Faso poate prefera să cultive bumbac, deoarece este mai rentabil să vândă lemnul (sau să îl folosească drept combustibil) și să cultive terenul decât să păstreze pădurea. Însă pentru Burkina Faso, pentru locuitori și ecosisteme poate că nu este cea mai bună soluţie.

    Copyright: Pawel KazmierczykPretutindeni, pădurile aduc oamenilor mult mai multe beneficii decât valoarea cherestelei. Ele asigură un habitat pentru biodiversitate, împiedică eroziunea solului, absorb dioxidul de carbon, oferă oportunităţi de recreaţie și altele. Dacă societatea în ansamblul ei ar hotărî cum să folosească terenurile, și ar putea lua hotărârea pe baza unei evaluări complete a costurilor și beneficiilor diferitelor variante, probabil că nu s-ar folosi terenurile și apa numai pentru cultura bumbacului.

    Această diferenţă dintre beneficiile și costurile la nivel individual și cele la nivel de societate este o problemă esenţială.

    În răspunsul lor la întrebări-cheie despre câtă apă să folosim în producţia de bumbac, câte pesticide, cât teren, fermierii din lume iau decizii pe baza costurilor și beneficiilor relative. Însă, în timp ce fermierul poate beneficia integral de profiturile din vânzarea bumbacului, el nu suportă de obicei toate costurile. De pildă, cheltuielile pentru achiziţionarea pesticidelor par deseori nesemnificative faţă de efectele asupra sănătăţii determinate de utilizarea de pesticide. Astfel, costurile sunt puse pe seama altor oameni, inclusiv a generaţiilor viitoare.

    Problemele apar deoarece, în mare parte asemenea nouă, fermierul ia majoritatea hotărârilor prin prisma interesului propriu. Și această denaturare este transmisă prin intermediul pieţelor mondiale. Preţurile plătite de comercianţi, producători de îmbrăcăminte și, în cele din urmă, de consumatori nu reflectă costul și beneficiile implicate de utilizarea resurselor și producţia bunurilor.

    Aceasta este o problemă gravă. În majoritatea locurilor din lume, pieţele și preţurile sunt un mijloc de orientare în luarea deciziilor, așadar, dacă preţurile nu reflectă în mod real impacturile producţiei și ale consumului, vom lua decizii proaste. Istoria ne spune că pieţele pot reprezenta un mecanism foarte eficace pentru a ne orienta în luarea deciziilor noastre în legătură cu utilizarea resurselor și producţia, și a atinge nivelul maxim de prosperitate. Dar când preţurile sunt greșite, pieţele eșuează.

    Când pieţele eșuează: corecţii și constrângeri

    Copyright: ShutterstockCe se poate face? Guvernele pot, într-o oarecare măsură, să acţioneze pentru a corecta eșecurile pieţei. Pot impune reglementări și taxe pe utilizarea apei și pesticidelor pentru ca fermierii să folosească mai puţin sau să găsească alternative mai puţin dăunătoare. Pe de altă parte, guvernele pot organiza plăţi pentru proprietarii de păduri pentru a reflecta beneficiile pe care le asigură pădurile societăţii la nivel naţional și internaţional, furnizând astfel o sursă alternativă de venituri. Soluţia constă în uniformizarea stimulentelor pentru persoane cu cele ale societăţii în ansamblul ei.

    De asemenea, este important să oferim informaţii consumatorilor pentru a completa informaţiile oferite de preţuri. În multe ţări vedem din ce în ce mai multe etichete care ne informează despre modul în care sunt produse bunurile, precum și campanii desfășurate de grupuri de interes pentru a mări gradul de conștientizare și înţelegere a acestor probleme. Mulţi dintre noi ar accepta să plătească mai mult sau să consume mai puţin dacă am înţelege efectele pe care le au opţiunile noastre.

    În unele cazuri, guvernele trebuie să facă mai mult decât să corecteze piaţa și să fie constrâns efectiv să aloce resurse. Atât oamenii cât și ecosistemele au nevoie de apă pentru a supravieţui și a prospera. Într-adevăr, mulţi ar afirma că oamenii au dreptul la suficientă apă pentru băut, hrană, igienă și un mediu sănătos. Prin urmare, este posibil ca guvernele să aibă datoria să se asigure de faptul că nevoile acestora sunt satisfăcute înainte de a folosi piaţa pentru a împărţi restul.

    Revenind la Burkina Faso, guvernul și partenerii de la nivel internaţional s-au concentrat asupra satisfacerii nevoii primare de acces la apa potabilă sigură. Deși aceasta nu este o realitate pentru un sfert din locuitorii acestei ţări, situaţia actuală reprezintă o îmbunătăţire semnificativă a celei de acum 20 de ani, când 60 % din populaţie nu avea acces la apă.

    Schimbarea stimulentelor

    Se depun eforturi la nivel global pentru a corecta și a constrânge pieţele deschise, în același timp exploatându-se numeroasele lor beneficii. Însă, acum preţurile pe piaţă oferă de multe ori informaţii înșelătoare, iar rezultatul îl reprezintă deciziile proaste luate de producători și consumatori în egală măsură.

    Dacă pieţele ar funcţiona în mod corespunzător și preţurile ar reflecta costurile totale și beneficiile acţiunilor noastre, ar mai produce Burkina Faso bumbac?

    Probabil că da. Pentru o ţară foarte săracă, fără ieșire la mare și săracă în resurse, ca Burkina Faso, nu există căi ușoare spre prosperitate. Sectorul bumbacului oferă cel puţin câștiguri considerabile, servind poate drept rampă pentru dezvoltarea economică și ridicarea nivelului de trai.

    Însă continuarea culturii bumbacului nu trebuie să însemne neapărat utilizarea în continuare a tehnicilor de producţie bazate pe folosirea intensivă de pesticide și apă. Sau continuarea despăduririlor. Alte metode, ca producţia de bumbac organic, pot reduce consumul de apă și elimina totodată utilizarea pesticidelor. Costurile directe ale cultivării bumbacului organic sunt mai mari, și prin urmare și preţurile pentru consumatorii de produse din bumbac, însă acestea sunt mai mult decât compensate de reducerea costurilor indirecte impuse cultivatorilor de bumbac și comunităţilor acestora.

    Consumatorul alege

    Copyright: ThinkstockCu siguranţă, factorii de decizie politică au un rol în a ajuta pieţele să funcţioneze în mod corespunzător, astfel că semnalele legate de preţ asigură stimulente pentru un proces decizional durabil. Însă nu este numai datoria factorilor de decizie politică — și cetăţenii informaţi pot schimba ceva.

    Lanţurile mondiale de aprovizionare pot face ca deciziile producătorilor, ale distribuitorilor cu amănuntul și cele ale consumatorilor din Europa să aibă un efect important asupra bunăstării oamenilor din ţări îndepărtate ca, de exemplu, Burkina Faso. Efectele pot fi crearea de locuri de muncă și de venituri dar și exploatarea în exces a resurselor limitate de apă și otrăvirea locuitorilor și a ecosistemelor.

    În cele din urmă, consumatorii au puterea de a decide. Așa cum factorii de decizie politică ne pot orienta consumul influenţând preţurile, consumatorii pot transmite semnale producătorilor printr-o cerere de bumbac cultivat în mod durabil. Acesta este un punct asupra căruia merită să reflectaţi data viitoare când cumpăraţi o pereche de blugi.

    Pentru mai multe informaţii

    Geographical coverage

    [+] Show Map

    Acţiuni asupra documentului

    Observații

    Înscrieţi-vă acum!
    Primiți notificări cu privire la rapoarte şi produse noi. Momentan avem 33128 abonaţi. Frecvență: 3-4 e-mailuri / lună.
    Arhivă notificări
    Urmăriți-ne
     
     
     
     
     
    Agenţia Europeană de Mediu (AEM)
    Kongens Nytorv 6
    1050 Copenhaga K
    Danemarca
    Telefon: +45 3336 7100