Unelte personale

Notificări
Primiți notificări cu privire la rapoarte şi produse noi. Frecvenţă: 3-4 e-mailuri / lună
Abonamente
Înscriere pentru a primi rapoartele noastre (pe hârtie şi/sau în format electronic) şi buletinul nostru informativ electronic trimestrial
Urmăriți-ne
Pictograma Twitter Twitter
Pictogramă Facebook Facebook
Pictogramă YouTube Canal YouTube
Logo RSS Feed RSS
Mai mult

Write to us Write to us

For the public:


For media and journalists:

Contact EEA staff
Contact the web team
FAQ

Call us Call us

Reception:

Phone: (+45) 33 36 71 00
Fax: (+45) 33 36 71 99


următorul
anteriorul
articole

Salt la conţinut. | Salt la navigare

Sound and independent information
on the environment

Consum nedurabil

Schimba limba
Mesaj-cheie: Un motiv major pentru care consumul are un impact negativ asupra mediului şi pentru care determină o suprautilizare a resurselor este că preţul degradării mediului şi a resurselor pentru societate nu este reflectat complet în preţurile bunurilor şi serviciilor. Multe bunuri sunt ieftine chiar dacă acestea dăunează mediului, ecosistemelor sau sănătăţii umane. (SOER 2010)

 Image © EEA/John McConnico

„Fumul a început să plutească peste fermă târziu într-o seară. Nu era plăcut. Cenuşa cădea ca zăpada,” spune Guðni Þorvaldsson, proprietarul unei ferme familiale din sudul Islandei, la doar 8 km de vulcanul Eyjafjallajökull. „A trebuit să mutăm în interior oile, mieii şi câţiva dintre cai. Trebuia să verificăm oile din trei în trei ore, căci era perioada fătatului. Totul era gri. Cele mai mari bucăţi de cenuşă aveau 3 cm. Lăsam urme de pantofi în ea ca în zăpadă.”

Guðni Þorvaldsson şi restul populaţiei islandeze erau remarcabil de bine pregătiţi pentru erupţia masivă a vulcanului Eyjafjallajökull din martie 2010. Un sistem sofisticat de monitorizare ce foloseşte o tehnologie de poziţionare mondială prin satelit măsoară în permanenţă vulcanii activi din Islanda. Datele sugerau o creştere a înălţimii vulcanului – un semn sigur de activitate vulcanică în interiorul muntelui.

Şi alte activităţi de monitorizare au confirmat acest lucru. Combinat cu un sistem eficace de informare a publicului, acest sistem arată cât de valoroase pot fi informaţiile despre mediul înconjurător.

Probabil că restul lumii nu a fost la fel de bine pregătit. Consecinţele au devenit mondiale în decursul câtorva zile, în special din cauza marelui nor de cenuşă care s-a format şi a consecinţelor acestuia asupra traficului aerian. Cenuşa s-a deplasat la o altitudine cuprinsă între 20 000 şi 36 000 de picioare, acelaşi interval de altitudine ca cel folosit de avioane. Spaţiul aerian de deasupra Europei a fost închis, ceea ce, în schimb, a ţinut la sol avioanele care aveau destinaţia Europa şi trebuia să vină de la mari depărtări, precum Sydney. Asociaţia Internaţională a Transportului Aerian a estimat pentru transportatorii aerieni pierderi de venituri de 200 de milioane de dolari pe zi.

Aproape toate industriile dependente de transportul aerian au fost afectate. În Kenya, plantele, florile şi legumele cultivate pentru piaţa europeană s-au veştejit sub soarele arzător, producându-se pierderi de milioane de euro. Se estimează că în primele zile de după erupţie s-au aruncat la gunoi zece milioane de flori, în principal trandafiri. Legume precum sparanghelul, broccoli şi fasolea verde au ajuns hrană pentru vite în loc să ajungă pe mesele europenilor. Tonul proaspăt din Vietnam şi Filipine a început să lipsească în Europa.

Cerul straniu de tăcut de deasupra Europei din aprilie 2010 ne-a reamintit cât de intens este de obicei traficul aerian pe acest cer. Poveştile despre florile şi legumele veştejite din Kenya ne reamintesc de unde provin unele dintre florile şi legumele noastre. Într‑adevăr, erupţia a ilustrat clar conectivitatea între câteva dintre sistemele‑cheie, făcute de om şi naturale, subliniind caracterul globalizat al societăţii noastre.

Talpa noastră cea mare

Amprenta ecologică este una dintr-o serie de măsurători folosite pentru a ilustra exigenţele impuse planetei de către umanitate. Amprenta are limitele ei, dar este un concept relativ uşor de înţeles: acesta estimează suprafaţa de pământ şi mare necesară pentru a furniza resursele pe care le utilizăm şi pentru a absorbi deşeurile noastre.

În 2003, amprenta ecologică a Uniunii Europene era de 2,26 miliarde de hectare mondiale sau de 4,7 hectare mondiale pe persoană. În schimb, suprafaţa productivă totală a Europei era de 1,06 miliarde de hectare mondiale sau 2,2 hectare mondiale pe persoană (WWF, 2007).

Dacă toţi cetăţenii lumii ar trăi ca europenii, umanitatea ar avea nevoie de mai mult de două planete şi jumătate pentru a ne furniza resursele pe care le consumăm, pentru a ne absorbi deşeurile şi pentru a lăsa puţin spaţiu şi pentru speciile sălbatice (WWF, 2007).

Ziua Suprasolicitării Pământului

Ziua Suprasolicitării Pământului marchează în calendar ziua în care consumul de resurse ecologice al umanităţii din acel an este egal cu ceea ce poate produce natura în 12 luni. Este ziua în care pachetul nostru salarial colectiv se epuizează şi începem să ne împrumutăm de la planetă.

Reţeaua privind Amprenta Mondială (Global Footprint Network) a estimat că în 2010 umanitatea consumase până la 21 august toate serviciile ecologice pe care natura putea să le presteze în siguranţă pentru tot anul respectiv, de la filtrarea CO2-ului până la producerea materiilor prime pentru hrană. De la 21 august până la sfârşitul anului, cerinţele noastre ecologice au fost satisfăcute prin sărăcirea stocurilor de resurse şi prin acumularea gazelor cu efect de seră în atmosferă.

Ştiaţi că… În medie, un cetăţean european foloseşte circa de patru ori mai multe resurse decât un cetăţean din Africa şi de trei ori mai multe resurse decât unul din Asia, dar jumătate faţă de un cetăţean din Statele Unite, Canada sau Australia.

SOER 2010

Alimentarea propriilor obişnuinţe

Atât „amprenta mondială”, cât şi „Ziua Suprasolicitării Pământului” sunt estimări generale. Însă ştim cu certitudine că cererea noastră de resurse naturale la nivelul întregii planete a crescut foarte mult în ultimele decenii. Principalii factori determinanţi au fost creşterea populaţiei, a îmbogăţirii şi a consumului. Cea mai mare creştere de populaţie a avut loc în ţările în curs de dezvoltare, în timp ce cele mai ridicate niveluri de îmbogăţire şi consum s-au înregistrat în ţările dezvoltate.

În Europa ne menţinem deficitul ecologic – diferenţa dintre amprenta noastră şi biocapacitatea noastră – prin importarea de bunuri şi servicii de dincolo de graniţele noastre. Mai şi exportăm o parte din deşeurile noastre. În esenţă, devenim din ce în ce mai puţin autosuficienţi.

În urma intensificării comerţului mondial, o cotă din ce în ce mai mare din presiunile şi consecinţele ecologice cauzate de consumul din ţările UE se simt în altă parte. În timp ce o parte din acest transfer are loc între ţările UE, o mare parte are loc în afara UE şi în afara cadrului politicilor Uniunii Europene privind producţia. Acest lucru înseamnă că noi exportăm consecinţele consumului nostru către ţări unde politica privind mediul este deseori subdezvoltată – în realitate aplicând o presiune extremă asupra mediului şi a populaţiilor locale.

Consumul global cauzează consecinţe majore şi ireversibile asupra ecosistemelor mondiale: 130 000 km2 de pădure tropicală se defrişează anual. În plus, din 1960, o treime din terenul arabil mondial a fost abandonat sau epuizat în urma supraexploatării şi a degradării solului.*

Întreruperea ciclului

Trebuie să devenim mai buni la găsirea unui echilibru între nevoia de conservare a capitalului natural şi utilizarea lui pentru alimentarea economiei. Creşterea eficienţei utilizării resurselor este o acţiune esenţială. Recunoscând că exigenţele noastre de la sistemele naturale sunt nedurabile în prezent, practic trebuie să facem mai mult cu mai puţin.

Ne poate încuraja faptul că acesta este un domeniu unde interesele sectoarelor ecologic şi comercial pot fi aliniate: afacerile prosperă sau se clatină în funcţie de capacitatea lor de a extrage valoarea maximă din produse, la fel cum prezervarea lumii naturale şi a bunăstării umane depinde de capacitatea noastră de a face mai mult cu un flux de resurse limitat.

Eficienţa resurselor este în prezent o iniţiativă emblematică în UE – un element crucial al strategiei pentru creştere inteligentă, durabilă şi inclusivă până în 2020. Eficienţa resurselor combină principiile de bună afacere şi bună practică de mediu încercând a se face mai mult reducând în acelaşi timp deşeurile. E ca şi combinarea unui regim alimentar mai sănătos cu un program de exerciţii fizice – după un timp înveţi că poţi să faci mai mult cu mai puţin.

* Pentru mai multe informaţii, a se vedea evaluările tematice din SOER: consumul şi mediul: www.eea.europa.eu/soer/europe/consumption-and-environment

Puterea de cumpărare

Consumul nostru legat de mâncare, condusul maşinii sau încălzirea caselor duce direct la presiuni asupra mediului înconjurător. Totuşi, o amploare mult mai mare o au presiunile indirecte, create de-a lungul întregului lanţ de producţie al bunurilor şi serviciilor consumate. Acestea ar putea fi consecinţele mineritului sau recoltatului, ale utilizării apei pentru creşterea culturilor sau ale pagubelor produse biodiversităţii locale de agricultura intensivă sau de poluare.

Totuşi, în calitate de consumatori, putem influenţa propriile consecinţe asupra mediului, de exemplu, prin cumpărarea de alimente şi fibre produse în mod durabil.

La nivel mondial, producţia ecologică şi „agricultura de conservare” câştigă în popularitate şi succes. Iniţiativa privind Conservarea Bumbacului este doar un exemplu de abordare durabilă a producţiei menită să reducă consecinţele asupra mediului înconjurător local.

CottonInovaţie: îmbrăcăminte

Iniţiativa privind Conservarea Bumbacului

Iniţiativa privind Conservarea Bumbacului din Uganda (CCIU) a fost creată de societatea de îmbrăcăminte etică EDUN, Societatea pentru Conservarea Naturii şi Copiii Invizibili în vederea construirii de comunităţi agricole durabile în Uganda.

„CCIU îşi are sediul în una din cele mai sărace zone din Uganda, districtul Gulu, o zonă care îşi revine în urma unui război civil, în timpul căruia au fost strămutate milioane de persoane. Programul CCIU îi sprijină pe agricultorii care revin la terenurile lor prin furnizarea de fonduri, unelte şi instruire pentru a înfiinţa o afacere durabilă cu bumbac”, spune Bridget Russo, director de marketing mondial, EDUN.

Agricultorii sunt instruiţi să îşi extindă terenurile cultivate, cultivând prin rotaţie o combinaţie de culturi alimentare pentru satisfacerea nevoilor de bază ale familiilor lor şi bumbac, o cultură pentru bani, pentru care există cerere la nivel internaţional. În prezent, 3 500 de agricultori beneficiază de Programul CCIU şi se planifică o creştere a acestui număr la 8 000 în următorii trei ani.

Această colaborare are ca scop îmbunătăţirea mijloacelor de trai ale comunităţilor din Africa, sprijinindu-i pe agricultori să cultive în mod durabil „bumbacul de conservare”.

Geographical coverage

[+] Show Map

Acţiuni asupra documentului

Observații

Agenţia Europeană de Mediu (AEM)
Kongens Nytorv 6
1050 Copenhaga K
Danemarca
Telefon: +45 3336 7100