Unelte personale

următorul
anteriorul
articole

Salt la conţinut. | Salt la navigare

Sound and independent information
on the environment

Locaţia curentă este: Prima pagină / Articole / Cu fiecare gură de aer inspirată - Calitatea aerului în Europa

Cu fiecare gură de aer inspirată - Calitatea aerului în Europa

Schimba limba
* Personajele din această relatare sunt fictive. Datele prezentate însă sunt reale. Întâmplarea are loc la 27 iulie 2008 când la Bruxelles a fost declanşată o alertă cu privire la calitatea aerului

Anna are 37 de ani şi trăieşte în centrul Bruxelles-ului. Tocmai se gândeşte să iasă la iarbă verde, în afara oraşului zgomotos împreună cu fiul ei, Johan. Anna suferă de astm şi doctorul a avertizat-o în legătură cu pericolul poluării atmosferice, în special în zilele calde de vară. Anna a auzit despre ceaţa din Londra din anii ‛50 care a ucis 2000 de persoane într-o singură săptămână. Îşi aminteşte din copilărie cum au arătat la ştirile de seară peştii morţi şi copacii seceraţi, victime ale „ploilor acide” care au intrat în centrul atenţiei pentru prima dată în anii ‛70.

Maternitatea şi un atac de astm recent i-au amintit din nou de fenomenul poluării aerului. Cert este că emisiile provenind de la mai mulţi poluanţi ai aerului au scăzut considerabil în toată Europa începând din anii copilăriei Annei. Aerul inspirat acum de ea şi Johan s-a îmbunătăţit mult comparativ cu anii trecuţi, iar politica privind calitatea aerului este una dintre acţiunile de succes legate de eforturile UE privind mediul. Politica UE a redus drastic mai ales cantitatea de emisii de bioxid de sulf, principala componentă a „ploii acide”.

În schimb, azotul – cealaltă componentă de bază a „ploii acide” – nu a fost reglementat în aceeaşi măsură, continuănd să cauzeze probleme majore. O parte semnificativă a populaţiei urbane din Europa încă trăieşte în oraşe unde limitele privind calitatea aerului stabilite de UE, în scopul protejării sănătăţii umane, sunt depăşite în mod regulat. În fiecare an, numărul persoanelor care decedează prematur din cauza poluării aerului din Europa este mai mare decât al celor care decedează din cauza accidentelor rutiere.

Obiectivul european privind atingerea unor niveluri de calitate a aerului care să nu aibă un impact negativ asupra sănătăţii umane şi a mediului încă nu a fost atins. Analiza AEM sugerează că 15 dintre cele 27 state membre ale UE nu vor reuşi să realizeze până în anul 2010, unul sau mai multe dintre obiectivele obligatorii din punct de vedere juridic privind reducerea poluanţilor nocivi ai aerului.

Pulberi şi ozon

Există doi poluanţi, pulberile fine în suspensie şi ozonul de la nivelul solului, care sunt general recunoscuţi ca având cel mai mare impact asupra sănătăţii. Expunerea maximă şi pe termen lung poate avea diverse efecte asupra sănătăţii, de la iritaţii minore ale sistemului respirator la deces prematur.

Pulberile, un termen folosit pentru descrierea unei varietăţi de particule de mici dimensiuni provenind din surse ca emisiile de gaze de eşapament sau din sobe, afectează plămânii. Expunerea la pulberi este dăunătoare pentru orice vârstă, cei mai expuşi la risc fiind însă cei care au probleme cardiace sau probleme respiratorii.

Potrivit ultimelor date ale AEM, începând din 1997, peste 50% din populaţia urbană a Europei a fost expusă la concentraţii de pulberi peste limita stabilită de UE pentru protejarea sănătăţii umane. Totodată, 61% din populaţia urbană s-ar putea să fi fost expusă la niveluri de ozon care depăşesc obiectivele fixate de UE. Potrivit estimărilor, PM2.5 (pulberi fine în suspensie) din aer au redus speranţa de viaţă în Europa cu peste opt luni.

AEM a semnalat şi faptul că deşi emisiile acestor doi poluanţicheie au scăzut începând din 1997, concentraţiile măsurate în aerul inspirat au rămas în general aceleaşi. Deşi motivul pentru care concentraţiile ambientale nu au scăzut nu este cunoscut, o explicaţie poate fi o combinaţie de mai mulţi factori: temperaturile ridicate cauzate de schimbările climatice pot afecta calitatea aerului; sau poate suntem într-un zonă unde este transportată poluarea de pe alte continente sau emisiile naturale ale substanţelor care stau la baza formării ozonului, eliberate, de exemplu, de către copaci.

O zi la ţară

Anna şi-a propus să petreacă o zi la ţară împreună cu Johan. Înainte de a ieşi din casă, intră pe IRCEL, o pagină de internet guvernamentală care furnizează cu regularitate informaţii cu privire la calitatea aerului din Belgia. Cu ajutorul unor hărţi, Anna poate urmări imaginile scanate şi previziunile referitoare la pulberi, ozon, bioxid de azot, bioxid de sulf şi altele. Datele se transmit pe pagina de internet de la staţiile de monitorizare din ţară.

Îmbunătăţirea monitorizării şi a accesării informaţiilor cu privire la poluarea aerului este un alt succes al ultimilor ani. De exemplu, datele locale cu privire la nivelul de ozon se transmit acum pe „Site-ul ozonului” al AEM (1), un serviciu care prezintă o imagine de ansamblu asupra situaţiei de la nivelul Europei.

Anna rulează imaginea unei hărţi a Belgiei şi se opreşte asupra unei staţii de monitorizare din centrul Bruxelles-ului, aflată la mai puţin de doi kilometri de locuinţa sa.

Datele obţinute cu câteva minute în urmă arată un nivel ridicat al ozonului în Bruxelles. De fapt, site-ul prognozează că nivelurile vor depăşi valorile-ţintă ale UE mai târziu, în ziua respectivă, şi în ziua următoare ( Figura 1).

Anna iese din apartament şi se îndreaptă către cea mai apropiată staţie de metrou situată la 10 minute de mers pe jos. Pe stradă se pot sesiza şi simţi consecinţele traficului din oraş.

Emisiile de eşapament din centrul Bruxelles-ului şi al altor oraşe mari irită căile respiratorii, ochii şi plămânii. Anna şi Johan intră în clădirea gării locale şi se îndreaptă spre o regiune rurală.

La scurt timp după aceea, Anna şi Johan intră într-un parc aflat chiar la marginea oraşului. Printr-un panou sunt informaţi că vizitează un parc din reţeaua Natura 2000 –reţea ecologică la nivel european, înfiinţată pentru a proteja habitatele naturale şi pentru a asigura supravieţuirea unei gamei variate de plante şi animale.

Fig. 1 / Locaţiile şi nivelurile de ozon ale aerului la staţiile de monitorizare a calităţii aerului în Bruxelles, sâmbătă, 27 iulie 2008. În momentul în care rezultatele monitorizării depăşesc nivelurile de siguranţă, se afişează un triunghi roşu, iar autorităţile locale trebuie să anunţe populaţia şi să propună măsuri de siguranţă. Sursa: AEM, 2008.

Azotul

Dar ce miroase aşa? Este un tractor care împrăştie dejecţii lichide pe un câmp din apropiere. Ce iritant, se gândeşte Anna, dar şi aceasta face parte din viaţa adevărată de la ţară care în cărţile cu ilustraţii ale lui Johan este prezentată într-o manieră destul de romantică.

Mirosul înţepător este cauzat de cel puţin 40 de substanţe chimice emise din dejecţiile lichide. Una dintre ele este amoniacul (NH3), un compus azotat cu proprietăţi volatile. În concentraţii mari, NH3 este caustic şi poate afecta căile respiratorii. Totuşi, nivelul de amoniac în partea aceasta a ţării nu este periculos pentru sănătatea umană. Anna poate răsufla uşurată, chiar dacă mirosul continuă să o urmărească.

Azotul este un nutrient esenţial, răspândit în natură. Formele reactive ale azotului sunt utilizate chiar de corpul nostru pentru a produce proteine. Excesul de azot conduce însă la probleme ecologice şi de sănătate grave.

„Ploile acide” se formează atunci când în aer există oxizi de sulf şi de azot în cantităţi mari. Unul dintre succesele cele mai răsunătoare înregistrate în domeniul politicii de combatere a poluării aerului a fost reducerea masivă a emisiilor de bioxid de sulf. Cele 32 de ţări membre ale AEM au redus emisiile de sulf cu 70% între 1990 şi 2006. Pe de altă parte, în cazul azotului nu s-a reuşit un lucru similar.

Odată cu scăderea emisiilor de sulf, azotul a rămas principalul component acidifiant din aer. Agricultura şi transportul sunt principalele surse ale poluării cu azot. Agricultura este responsabilă pentru peste 90% din emisiile de amoniac (NH3).

Johan care până atunci mergea cu paşi nesiguri, îşi pierde echilibrul şi cade într-o grămadă de urzici. Anna îl ridică de jos şi îl curăţă, observând că urzicile sunt peste tot. Îşi aminteşte bine, din timpul copilăriei, de urzicile din grădina vecinului. Acestea creşteau în jurul unei grămezi de compost care era folosită şi pentru aruncarea excrementului de găină.

Prezenţa urzicii nu este o coincidenţă – este un indicator al concentraţiei ridicate de azot în sol.

„Eutrofizarea” este probabil cauza acestei explozii de urzici din jurul lui Johan. Aceasta are loc atunci când într-un ecosistem terestru sau acvatic există prea multe substanţe nutritive chimice (ca de ex. N). În apă, excesul de substanţe nutritive produce o creştere excesivă a plantelor şi apoi o decădere bruscă care la rândul ei are efectele sale nocive, inclusiv reducerea oxigenului. Peştii şi celelalte animale precum şi plantele se sufocă datorită epuizării rezervelor de oxigen.

Cantitatea mare de urzici sugerează faptul că deşi parcul Natura 2000 este un habitat protejat, nu este ferit de prezenţa depozitelor de azot din aer. Gardul de protecţie din jurul parcului nu asigură apărare – de fapt o protecţie completă împotriva substanţelor din aer ar fi posibilă numai prin ridicarea unei sere în jurul zonei.

 

Eforturile pentru minimizarea schimbărilor climatice vor duce la îmbunătăţirea calităţii aerului

În ianuarie 2008, Comisia Europeană a înaintat un „pachet de măsuri privind energia şi clima” pentru:

  • reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% până în 2020;
  • creşterea cotei de energie regenerabilă cu 20% până în 2020;
  • îmbunătăţirea eficienţei energetice cu 20% până în 2020.

Eforturile necesare realizării acestor obiective vor conduce de asemenea la reducerea poluării aerului în Europa. De exemplu, îmbunătăţirea eficienţei energetice şi utilizarea sporită a energiei regenerabile va avea ca rezultat reducerea cantităţii de combustibil fosil utilizat – una dintre principalele surse ale poluării aerului. Aceste efecte secundare pozitive sunt denumite „avantajele asociate” ale politicii privind schimbările climatice.

S-a estimat că pachetul mai sus amintit va reduce costurile realizării obiectivelor de reducere a poluării aerului impuse de UE cu 8,5 miliarde de euro pe an, iar sistemele de sănătate ale statelor ar putea economisi astfel sume de şase ori mai mari.

Tendinţe viitoare

Având în vedere că poluarea aerului nu ţine cont de graniţele naţionale, problema trebuie abordată la nivel internaţional. Încheiată în 1979, Convenţia Organizaţiei Naţiunilor Unite privind poluarea transfrontalieră a aerului la distanţe mari (LRTAP Convention) a fost semnată de 51 de ţări şi constituie baza luptei internaţionale împotriva poluării aerului.

În paralel, UE a dezvoltat politici pentru limitarea emisiilor totale permise fiecărui stat membru, prin fixarea unor limite obligatorii din punct de vedere juridic. „Directiva privind stabilirea pragurilor naţionale de emisie” (NECD) este una dintre politicile-cheie ale UE. Directiva fixează „plafoanele” sau limitele superioare pentru patru poluanţi: bioxidul de sulf (SO2), oxizii de azot (NOX), compuşii organici volatili nemetanici (NMVOCs) şi amoniacul (NH3). Statele membre trebuie să se conformeze cu aceste plafoane până în 2010.

AEM consideră că se impun noi reduceri ale emisiilor în vederea asigurării unei protecţii reale a mediului şi a sănătăţii. O analiză AEM realizată pe baza celor mai noi date NECD (2) indică faptul că 15 dintre statele membre nu vor reuşi probabil să atingă plafonul la cel puţin una dintre substanţele convenite. Dintre acestea, 13 state nu vor reuşi să reducă emisia la cei doi poluanţi care au în componenţă respectiv azot NOX şi NH3 până la plafonul convenit (3).

În 2009, Comisia Europeană îşi propune să publice o propunere de revizuire a actualei directive NECD, inclusiv să impună plafoane mai stricte pentru anul 2020. De asemenea, probabil se vor impune, în premieră, praguri naţionale şi pentru pulberile fine în suspensie (PM2.5).

NECD este reflectat în directivele referitoare la calitatea aerului care stabilesc limite şi valori-ţintă pentru principalii poluanţi ai aerului. În aprilie 2008 a fost adoptată o nouă directivă cadru denumită „Un aer curat pentru Europa” (CAFE). În premieră, aceasta fixează limite obligatorii din punct de vedere juridic pentru concentraţiile de PM2.5 (pulberi fine în suspensie), care trebuie atinse în 2015. De asemenea, Comisia Europeană trage la răspundere ţările care nu s-au conformat cu limitele anterioare, iar atunci când nu au fost luate măsurile necesare pentru îmbunătăţirea peformanţei, a iniţiat de sancţionare conform dreptului comunitar. Mai târziu, în decursul serii, Anna urmăreşte ştirile la televizor unde se prezintă faptul că autorităţile au emis un avertisment privind calitatea aerului, deoarece nivelul de ozon a depăşit pragul fixat de UE. În avertisment, persoanele cu probleme respiratorii sunt sfătuite să ia măsuri preventive, cum ar fi evitarea exerciţiilor extenuante în perioada cât nivelul ozonului rămâne ridicat.

Bibliografie

Centrul de Coordonare a Efectelor, Centrul de Date al Programului Cooperativ Internaţional privind Modelarea şi Cartografierea Efectelor Nivelelor şi Încărcărilor Critice ale Poluării Aerului, Riscuri şi Tendinţe (ICP Modelling and Mapping, ICP M&M).

Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr. 2008/50/EC din 21 mai 2008 privind calitatea aerului din mediul înconjurător şi aerul mai curat în Europa.

AEM, 2006. Calitatea aerului şi beneficii adiţionale ale politicilor privind schimbările climatice, Raport tehnic al AEM nr. 4/2006.

AEM, 2008a. Raportul de conformare cu privire la Directiva NEC. Raport tehnic al AEM nr. 9/2008.

AEM, 2008b. Raport de inventar anual privind emisiile vizate de Convenţia LRTAP cu privire la Comunitatea Europeană pe anul 2008. EEA Raport tehnic al AEM nr. 7/2008.

AEM, 2009. Evaluarea ozonului la nivelul solului în ţările membre ale AEM, acordând atenţie specială tendinţelor pe termen lung (în lucru).

AEM. Indicator set de bază CSI-04: Depăşirea valorilor limită stabilite pentru calitatea aerului în zonele urbane.

Site-ul ozonului al AEM. Poluarea cu ozon în Europa.

Comisia Europeană, 2002. Cel de-al şaselea program de mediu al Comunităţii Europene 2002–2012 (1600/2002/EC).

Comisia Europeană, 2005a. Directoratul General de Energie şi Transport.

Strategia Tematică a Comisiei Europene privind Poluarea Aerului (2005). Comunicatul Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European. COM(2005)446 final şi conferinţă de presă.

Comisia Europeană, 2005b. Strategia Tematică privind Poluarea Aerului(2005). Comunicatul Comisiei către Consiliu şi Parlamentul European. COM(2005)446 final. IIASA, 2008. „Plafoanele de Emisie la Nivel Naţional pentru 2020 stabilite pe baza Pachetului climă şi energie din 2008”. Raport de analiză a scenariilor privind NEC Nr. 6. Institutul Internaţional pentru analiza sistemelor aplicate, iulie 2008. Grup Operativ pe Problema

Azotului Reactiv (TFNr), Convenţia privind Poluarea Transfrontalieră a Aerului la Distanţe Mari.

 

(1) Poluarea cu ozon în Europa: http://www.eea.europa.eu/maps/ozone. Un serviciu similar care prezintă informaţii locale cu privire la nivelurile de pulberi în Europa este în curs de dezvoltare.

(2) Raportul despre starea lucrurilor cu privire la Directiva NEC (Raportul tehnic al AEM nr. 9/2008) prezintă datele raportate oficial de statele membre la sfârşitul lui 2007.

(3) Belgia, Franţa, Germania şi Ţările de Jos consideră că noile politici şi măsuri, care nu au intrat încă în vigoare, îi vor ajuta să realizeze plafoanele de emisie propuse până în 2010. Totodată, alte state membre cred că vor reuşi nu numai să-şi atingă, dar chiar să-şi depăşească plafoanele originale.

 

Conţinut similar

Geographic coverage

Acţiuni asupra documentului

Observații

Agenţia Europeană de Mediu (AEM)
Kongens Nytorv 6
1050 Copenhaga K
Danemarca
Telefon: +45 3336 7100