Unelte personale

Notificări
Primiți notificări cu privire la rapoarte şi produse noi. Frecvenţă: 3-4 e-mailuri / lună
Abonamente
Înscriere pentru a primi rapoartele noastre (pe hârtie şi/sau în format electronic) şi buletinul nostru informativ electronic trimestrial
Urmăriți-ne
Pictograma Twitter Twitter
Pictogramă Facebook Facebook
Pictogramă YouTube Canal YouTube
Logo RSS Feed RSS
Mai mult

Write to us Write to us

For the public:


For media and journalists:

Contact EEA staff
Contact the web team
FAQ

Call us Call us

Reception:

Phone: (+45) 33 36 71 00
Fax: (+45) 33 36 71 99


următorul
anteriorul
articole

Salt la conţinut. | Salt la navigare

Sound and independent information
on the environment

Locaţia curentă este: Prima pagină / Articole / Alpii

Alpii

Schimba limba
Impacturile schimbărilor climatice asupra Europei în prezent

„Ieri m-am întors dintr-o acţiune în care am fost conducătorul unei escaladări pe muntele Matterhorn din Elveţia. Am abordat coasta Hornli, celebrul traseu care a fost parcurs prima dată în 1865. Merg acolo în fiecare vară. Aceste trasee foarte tranzitate au devenit periculoase, iar mai multe dintre ele au fost închise. Stratul de gheaţă permanentă, care a menţinut rocile compacte timp de sute sau mii de ani, se topeşte. Acesta se topeşte ziua şi îngheaţă noaptea, acest lucru determinând roca să se sfărâme. Aceasta se întâmplă la altitudini din ce în ce mai mari în fiecare an - şi fenomenul se produce tot mai sus în munţi.”

Sebastian Montaz locuieşte în Saint Gervais, un sat din regiunea Chamonix din Franţa, şi este ghid montan şi instructor de schi. Acesta a crescut în Alpii Francezi, însă îi ghidează pe alpinişti şi pe schiori în întreaga regiune a munţilor Alpi.

„În mod normal, munţii se schimbă foarte încet. Însă aici în Alpi, vedem schimbările aproape cu fiecare anotimp. Munţii s-au schimbat foarte mult de când eram copil şi cine ştie ce vor fi Alpii când fetiţa mea va fi mare.”

„În ultimii cinci ani, din iunie până în iulie, nu a fost posibilă escaladarea mixtă pe zăpadă şi gheaţă. Acum acest lucru nu se mai poate face în siguranţă din iunie până la sfârşitul lui septembrie. Iarna trecută am avut cea mai bună zăpadă din ultimii nouă ani, însă astfel de ierni sunt acum o excepţie”, spune Sebastian.

Schimbările climatice afectează Alpii de la structura stratului de gheaţă permanentă care menţine rocile compacte până la volumul şi calitatea zăpezii. Gheţarii se topesc, iar podurile de gheaţă şi zăpadă dispar. Arta ghidării prin munţi se schimbă pe măsură ce traseele tradiţionale devin nesigure. Unii gheţari care puteau fi traversaţi acum cinci ani s-au schimbat. Gheaţa s-a topit iar roca de dedesubt apare la suprafaţă.

O emblemă a Europei

Alpii sunt un simbol reprezentativ pentru Europa. Una dintre cele mai mari destinaţii turistice ale continentului. Alpii ne oferă mult mai mult decât destinaţii de vacanţă. Patruzeci la sută din apa dulce a Europei, care aprovizionează zeci de milioane de oameni din zonele de câmpie, provine din această regiune. Nu e de mirare că Alpii sunt uneori numiţi „turnurile acvatice ale Europei”.

Această apă dulce este vitală nu numai pentru cele opt ţări alpine, ci şi pentru o mare parte a Europei continentale. Un raport recent al AEM, „Schimbări climatice regionale şi adaptări - Alpii se confruntă cu problema modificării resurselor de apă”, examinează efectele schimbărilor climatice asupra rezervelor de apă dulce şi a cererii în regiunile principale ale Alpilor.

În obiectiv: impacturile schimbărilor climatice asupra ecosistemului alpin

Impactul schimbărilor climatice asupra serviciilor ecosistemului Alpilor nu se limitează doar la efectul asupra rezervelor de apă potabilă. Pentru fiecare creştere a temperaturii cu un grad Celsius, linia zăpezii creşte în altitudine cu aproximativ 150 de metri. Ca urmare, se va acumula mai puţină zăpadă la altitudini joase. Aproape jumătate din toate staţiunile de schi din Elveţia şi un procent şi mai mare din cele din Germania, Austria şi Pirinei vor avea probleme pe viitor în a atrage turişti şi pasionaţi ai sporturilor de iarnă.

Speciile de plante sunt şi ele în migraţie spre nord şi spre altitudini mai mari. Aşa-numitele „specii pioner” se deplasează spre altitudini mai mari. Plantele care s-au adaptat la frig sunt acum determinate să-şi depăşească arealul lor natural. Este posibil ca speciile de plante din Europa să se deplaseze sute de kilometri spre nord până la sfârşitul secolului 21 iar 60% din speciile de plante montane pot fi pe cale de dispariţie.

Se estimează că reducerile observate şi preconizate ale stratului de gheaţă permanentă, vor creşte pericolele naturale şi dăunele asupra infrastructurii de la altitudini înalte.  Valul de căldură din 2003 din Europa demonstrează impacturile potenţiale grave ale temperaturilor mari şi ale secetei asupra bunăstării oamenilor şi a sectoarelor economice care depind de apă (precum producţia de energie). Topirea a redus masa gheţarilor din Alpi cu o zecime doar în acel an şi zeci de mii de oameni au murit în toată Europa.

Alpii ne oferă un indiciu a provocărilor viitoare care vor urma pentru ecosistemele, habitatele şi populaţiile din Europa şi din lume. Într-o poveste despre zona arctică care va urma în paginile următoare, vom auzi de la oameni care locuiesc în această regiune a Europei despre impacturile pe care schimbările climatice le au deja asupra vieţilor lor.

Alpii – un ecosistem în schimbare

Munţii se schimbă în mod normal într-un ritm lent, după cum observa Sebastian Montaz. Însă climatul alpin s-a schimbat semnificativ în ultimii o sută de ani, cu temperaturi care au crescut cu 2°C: de două ori media la nivel global. Iar ca urmare, gheţarii din Alpi se topesc. Aceştia şi-au pierdut în jur de jumătate din volumul lor din 1850, iar viteza cu care aceştia s-au redus a crescut foarte mult de la jumătatea anilor ’80.

Linia zăpezii se ridică şi, totodată, se schimbă şi modelele de precipitaţii (ploaia, zăpada, grindina şi lapoviţa). Un număr mare de gheţari de mărime medie şi mică vor dispărea cel mai probabil în prima jumătate a secolului. Se estimează că în regiunile în care în prezent ninge, va ploua din ce în ce mai mult iarna, aceasta determinând mai puţine zile cu zăpadă. Aceasta afectează modul în care munţii colectează şi depozitează apa în timpul iernii şi în care o redistribuie în lunile mai calde de vară. Astfel, cantităţile de apă sunt prevăzute a creşte iarna şi a scădea vara.

Ciclul apei şi schimbările climatice

Apa este colectată şi depozitată sub formă de zăpadă şi gheaţă în gheţari, lacuri, pânze freatice şi soluri din Alpi în timpul iernii. Apoi, aceasta este eliberată lent pe măsură ce gheaţa şi zăpada se topesc primăvara şi vara, alimentând fluvii precum Dunărea, Rinul, Padul şi Ronul, toate acestea izvorând din munţi. Aceasta face ca apa să fie disponibilă atunci când rezervele scad în zonele joase şi atunci când cererea este cea mai mare.

Interacţiunile delicate care stau la baza acestui proces străvechi de depozitare şi revărsare sunt acum ameninţate de schimbările climatice. Cum vor fi afectate ecosistemele alpine de schimbările climatice? Cum se vor schimba serviciile ecosistemelor? Ce putem face?

Un serviciu ecoloic sub presiune

„Turnurile acvatice” alpine sunt extrem de sensibile şi vulnerabile la schimbările care apar în procesele meteorologice şi climatice, în peisaj şi utilizarea apei de către om. Schimbările pot afecta calitatea şi cantitatea apei furnizate pentru zeci de milioane de europeni.

Schimbările climatice ameninţă cu schimbarea radicală a „ciclului apei” din regiunea alpină. Schimbările intervenite în precipitaţii, stratul de zăpadă şi depozitarea apei în gheţari sunt preconizate a schimba modul în care este transportată apa. Aceasta înseamnă mai multe secete vara, inundaţii şi alunecări de teren iarna şi o variabilitate mai mare în rezerva de apă pe parcursul anului. Calitatea apei va fi, de asemenea, afectată.

Lipsa apei şi evenimentele extreme mai frecvente, combinate cu o cerere de apă mereu în creştere (pentru irigaţii în agricultură sau turism) pot dăuna serviciilor ecosistemului şi sectoarelor economice. Gospodăriile, agricultura, producerea de energie, pădurile, turismul şi navigaţia fluvială vor avea, de asemenea, de suferit. Acest fapt poate determina o accentuare a problemelor existente privind resursele de apă şi poate duce la conflicte între utilizatori atât în regiunea alpină, cât şi în alte zone. În special, sudul Europei se poate confrunta cu secete mai frecvente.

Apa, o resursă pe care o luăm deseori ca atare, dobândeşte o nouă valoare în contextul unei clime în schimbare.

Ştiaţi?(1)

  • Un bazin hidrografic înseamnă orice zonă în care toate scurgerile de apă converg, printr-o reţea de râuri, fluvii şi, eventual, lacuri, către mare, în care se varsă printr-o singură gură de vărsare, un singur estuar sau o singură deltă.
  • Gestionarea bazinului hidrografic înseamnă protejarea unui râu, de la izvorâre până la vărsarea în mare, şi a regiunilor dimprejurul acestuia. Aceasta deseori implică diferite sectoare şi autorităţi însă este esenţială pentru asigurarea resursei de apă, precum şi a calităţii şi cantităţii acesteia.

Pe străzile Vienei

„Apa pe care o folosim în Viena călătoreşte 100 de kilometri din izvoarele din munţi”, spune Dr. Gerhard Kuschnig, şeful Secţiei de protecţie a izvoarelor din cadrul Departamentului de alimentare cu apă al oraşului Viena. Dr. Kuschnig este la sute de kilometri distanţă de casa din Alpi a lui Sebastian, ghidul montan.  Însă şi pe el îl preocupă schimbările climatice.

„Până acum nu sunt probleme reale legate de cantitatea sau calitatea apei, însă viitorul este nesigur. Gestionarea schimbărilor climatice înseamnă gestionarea incertitudinii. Vrem să ne asigurăm ne punem întrebările potrivite”, adaugă Dr. Kuschnig.

Două milioane de oameni din oraşele Viena şi Graz şi din zonele învecinate depind de o singură zonă a Alpilor Austrieci pentru asigurarea apei. Prin urmare, izvoarele de apă dulce din regiune sunt protejate prin lege. Stratul acvifer (un strat de rocă saturată prin care apa poate trece cu uşurinţă) din aceste zone montane este extrem de vulnerabil datorită structurii geologice, a climei şi a modurilor de utilizare a terenurilor, care împreună influenţează semnificativ calitatea şi cantitatea apei disponibile.

Pentru adaptarea la schimbările climatice, una dintre problemele esenţiale pentru această regiune este protejarea cantităţii şi calităţii apei dulci. Apa de calitate poate fi asigurată pe termen lung numai prin protejarea teritoriului prin care trece apa. Schimbările produse la nivel terenurilor, inclusiv practicile agricole noi şi construcţiile, afectează calitatea şi cantitatea apei. Viena a protejat izvoarele montane din apropierea sa de mai bine de 130 de ani, intrând treptat în proprietatea unor terenuri vaste din zonele de protecţie a resurselor de apă. Zona de protejare a resurselor de apă acoperă o suprafaţă de 970 km2 şi este situată în regiunea Stiria şi Austria de Jos.

Ciclul apei

„Apa curge prin straturile de la suprafaţă ale rocii, în interiorul muntelui şi, după ce ajunge la straturile impermeabile, se scurge în izvoare de unde revine la suprafaţă”, explică Dr. Kuschnig.

„Perioada de timp dintre infiltrare (momentul în care intră în pământ) şi revărsare (revenirea la suprafaţă printr-un izvor) a apei după o ploaie este foarte scurtă. Evenimentele extreme, precum ploile abundente sau topirea rapidă a zăpezii, mobilizează cantităţi mari de sedimente care afectează calitatea apei. Cantităţile mari de sedimente de multe ori nu pot fi filtrate în timpul scurt înainte de revărsare. Posibilitatea apariţiei evenimentelor climatice extreme creşte odată cu schimbările climatice.”

Schimbările climatice

Schimbarea condiţiilor climatice din regiune, precum creşterea temperaturii, vor influenţa direct disponibilitatea şi calitatea apei prin creşterea evaporării şi schimbări în precipitaţii. Schimbările climatice determină totodată efecte indirecte asupra resurselor de apă prin modificarea vegetaţiei.

Două treimi din zona de protecţie este acoperită de păduri. La fel ca şi agricultura, pădurile regiunii sunt gestionate cu scopul de a proteja apa potabilă. „Cea mai mare ameninţare cu care ne confruntăm în acest moment ca urmare a schimbărilor climatice este eroziunea crescută deoarece aceasta ne ameninţă pădurile. Fără copaci şi un frunziş corespunzător, solul va fi distrus şi solul este acela care curăţă apa.  Creşterile de temperatură vor însemna noi specii de copaci. Schimbările climatice înseamnă incertitudini, factori noi - iar aceştia presupun întotdeauna un risc”, spune Dr. Kuschnig.

Activităţi de adaptare şi experienţe

Între timp, şi educaţia este o sarcină importantă pentru autoritatea de furnizare a apei. O şcoală specializată în sisteme de apă i-a învăţat pe copiii din regiune în ultimii 13 ani despre importanţa apei şi a zonei care o furnizează. Se realizează cu regularitate excursii la izvoarele din munte pentru ca elevii să înţeleagă mai bine de unde vine apa. Informaţiile sunt importante şi pentru comunitatea agricolă din regiunile păşunilor alpine. Aceştia au şi ei responsabilitatea de a proteja regiunile din jurul izvoarelor, în special de dejecţiile animale.

Serviciul de alimentare cu apă din Viena este deja implicat în proiecte care aduc la un loc diferiţi actori implicaţi în furnizarea apei pentru a discuta despre impacturile şi adaptarea la schimbările climatice. Spre exemplu, un proiect denumit CC-WaterS reuneşte 18 organizaţii din opt ţări pentru a-şi împărtăşi experienţele şi a discuta metodele comune de adaptare.

Politica adaptării

„Deseori se elaborează politici de adaptare la schimbările climatice ca răspuns la evenimente climatice extreme care motivează dorinţa de a acţiona”, spune Stéphane Isoard din Echipa privind Vulnerabilitatea şi Adaptarea din cadrul AEM.

„Valul de căldură din 2003 este un caz reprezentativ. Însă trebuie să ne gândim de acum şi să implementăm curând strategii pentru adaptare, care să se bazeze pe o analiză mai sistematică a regiunilor, sectoarelor şi persoanelor vulnerabile dacă dorim ca strategiile să fie solide şi eficace în viitor pentru a contracara impacturile inevitabile ale schimbărilor climatice. Adaptarea la schimbările climatice şi problemele resurselor de apă necesită o gestionare locală într-un context mai amplu la nivel regional, naţional şi al UE”, spune acesta.

Unul dintre elementele esenţiale va implica gestionarea eficientă a bazinulor hidrografice dincolo de graniţele naţionale. Spre exemplu, a existat o cooperare foarte redusă până acum între ţări în ceea ce priveşte lipsa apei în cadrul bazinelor hidrografice care îşi au originea sau sunt alimentate din regiunea alpină. UE se află într-o poziţie avantajoasă pentru a sprijini acest proces prin îmbunătăţirea condiţiilor de cooperare.

Combaterea schimbărilor climatice înseamnă reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, adică evitarea impacturilor schimbărilor climatice care nu mai pot fi controlate. Însă, chiar dacă emisiile s-ar opri astăzi, schimbările climatice ar continua mult timp din cauza acumulării istorice de gaze cu efect de seră din atmosferă.

Prin urmare, trebuie să începem să ne adaptăm. Adaptarea la schimbările climatice înseamnă evaluarea şi abordarea vulnerabilităţii sistemelor naturale şi umane în privinţa impacturilor precum inundaţiile, secetele, creşterea nivelului mării, valurile de boală şi căldură. În cele din urmă, adaptarea înseamnă să regândim unde şi cum trăim acum şi în viitor. De unde va veni apa noastră? Cum ne vom proteja de evenimente extreme?

Pentru mai multe informaţii despre subiectele cuprinse în Semnale de mediu, vizitaţi website-ul nostru: www.eea.europa.eu.

(1) Directiva cadru privind apa: http://ec.europa.eu/environment/water/water-framework/index_en.html

Conţinut similar

Ştiri şi articole

Publicaţii similare

Materiale video similare

A se vedea şi

Geographical coverage

[+] Show Map

Acţiuni asupra documentului

Observații

Agenţia Europeană de Mediu (AEM)
Kongens Nytorv 6
1050 Copenhaga K
Danemarca
Telefon: +45 3336 7100